Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus

februarie 16, 2010

† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine ,păcătosul/a.

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:48

Sfântul Paisie Velicikovski despre Rugăciunea lui lisus

Nota editurii

Acest volum, întocmit de Monahul Ignatie Marica,coordonatorul colecţiei „Comorile Pustiei”, reuneşte trei texte privitoare la Rugăciunea lui lisus(„Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”), numită şi „a inimii”,dar şi „a minţii”, întrucât prin ea mintea şi inima se contopesc într-o vie unitate duhovnicească.

Pentru că este legată din vechime de curentul mistic răsăritean al isihasmului (de la isihia = linişte),ea este cunoscută şi sub denumirea de „rugăciunea isihastă”.

Textele adunate aici se constituie într-un îndrumar sau ghid duhovnicesc, al cărui miez îl reprezintă spiritualitatea Paisiană. Figură centrală a „renaşterii filocalice şi isihaste” din a doua jumătate a secolului al XVIlI-lea, stareţul Paisie (Petru) Velicikovski (1722-1794), ce a petrecut vreme îndelungată în părţile noastre (1743-1746; 1763-1794),este una dintre cele mai sigure călăuze în materie.

După Crinii ţarinii, carte apărută anul trecut tot în această colecţie, Meditaţii despre Rugăciunea inimii este o nouă apariţie ce cinsteşte memoria binecuvântată a Sfântului Paisie de la Neamţ. Ea se adaugă numeroaselor volume apărute în ultima vreme, la mai multe edituri creştine din România.

Comentarii (7)

†

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:25

Prefaţă

Învăţăturile stareţului Paisie cu privire la „activitatea duhovnicească” sau Rugăciunea lui lisus se află expuse în special în două apologii pe care le-a scris pe această temă. Stareţul nostru a trebuit, de mai multe ori în viaţa sa, să ia apărarea practicării acestei rugăciuni împotriva adversarilor săi, ce-i drept izolaţi, dar care, nu-i mai puţin adevărat,dăunau vieţii celorlalţi călugări din preajma lor. Încă din timpul şederii sale la schitul Sfântului Ilie de la Sfântul Munte, el a luat o atitudine fermă în această privinţă faţă de egumenul moldovean Atanasie din schitul vecin de la Kavsokalivia.

Din cauza lucrărilor cerute de extinderea chiliilor, Paisie înlocuise o parte din slujbă cu Rugăciunea lui lisus. Atanasie, care nu vedea cu ochi buni „reformele”lui Paisie, găsise acum ocazia să-i reproşeze„greşelile”: falsă interpretare a scrierilor Sfântului Grigorie Sinaitul, încredere exagerată în manuscrisele greceşti, înlocuirea slujbelor cu Rugăciunea lui lisus, în final, egumenul îl sfătuia pe Paisie să se pocăiască şi să nu se mai despartă de obiceiul Sfântului Munte!

Paisie nu a întârziat să-i răspundă printr-o scrisoare în paisprezece capitole, în care se justifica, invocând mărturia Sfinţilor Părinţi, privitoare la practica Rugăciunii lui lisus, cu buna nădejde a unei noi primeniri duhovniceşti, pe linia unei tradiţii de care, din păcate, vremurile ne-au îndepărtat pe mulţi dintre noi…

Prima parte a acestui volum cuprinde o prezentare(tradusă din ruseşte de Episcopul Nicodim,stareţ al Mănăstirii Neamţ) pe care păr. Serghie Cetferikovo face învăţăturii paisiene despre Rugăciunea lui lisus.

Textul este precedat de un scurt cuvânt al Mitropolitului Serafim Joantă, ce poate trece drept o prefaţă a întregii cărţi.

A doua parte reproduce chiar textele („capetele”) stareţului Paisie despre Rugăciunea inimii, în traducerea din limba rusă a păr. Gh. Roşea. Partea a treia cuprinde 31 de meditaţii duhovniceşti (de provenienţă athonită)privitoare la aceeaşi rugăciune, traduse din greceşte, de ierom Ştefan Nuţescu (şi precedate de un scurt cuvânt al traducătorului).

Textele acestea, ce acoperă un răstimp de aproape trei secole, vădesc încă o dată continuitatea duhovnicească a misticii răsăritene, inepuizabila actualitate a Tradiţiei. Fie ca lumina lor să se strămute,întreagă, în sufletul fiecărui cititor!

2/3

Scrie un comentariu

†

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:21

Părintele Sergbie Cetferikov

Învăţătura Cuviosului Paisie Velicikovski,stareţul Mănăstirii Neamţ din Moldova, despre Rugăciunea lui lisus

Traducere din ruseşte de Episcopul Nicodim,stareţul Mănăstirii Neamţ

Scrie un comentariu

†

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:13

Şi la Drago mima a trebuit să ia atitudine împotriva unui anume „călugăr filosof” din munţii Moşenski,care blestema această sfântă rugăciune.Acest călugăr dobândise o atât de mare influenţă asupra anumitor fraţi „slabi”, încât aceştia au îndrăznii chiar să arunce în fluviul Tiasmin(Ucraina) cărţile sfinţilor care se refereau la ea.Aşa au luat naştere cele şase capitole cu privire la Rugăciunea lui lisus.

Spre sfârşitul vieţii sale ( 1793), Paisie a scris o altă apologie la Rugăciunea lui lisus, împotriva călugărului Teopempt de la sihăstria din Poiana Voronei. Stareţul le explică fraţilor din această sihăstrie că, pe pământul moldovenesc, blestemul pornit împotriva Rugăciunii lui lisus vine de la„călugărul filosof” din Ucraina şi îi îndeamnă să aibă o sfântă râvnă şi o credinţă nezdruncinată în cărţile Sfinţilor Părinţi, care au scris pe această temă.

Apologia expune învăţătura tradiţională asupra Rugăciunii inimii şi aduce mărturia a treizeci şi cinci de Părinţi.în cele Şase capitole asupra Rugăciunii inimii,stareţul expune în mod sistematic bazele biblice şi patristice ale Rugăciunii lui lisus, pregătirea pe care o cere din partea celor care doresc să o păstreze neîncetat în inima lor, precum şi efectele pe care aceasta le produce în ei.

El arată că ceea ce îi face pe unii să se ridice împotriva acestei rugăciuni este extrema necunoaştere a Scripturilor şi a scrierilor ascetice.

Acestea,„mai mult decât celelalte, sunt potrivite pentru lectura în mănăstiri”, întrucât conţin înţelesul deplin al vieţii conform Evangheliei. „Ele sunt tot atât de necesare călugărilor pentru folosul sufletelor lor şi pentru dobândirea adevăratei înţelepciuni,dreaptă şi plină de umilinţă, cum este respiraţia pentru viaţa fizică.”

Scrie un comentariu

†

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:10

Stareţul prezintă Rugăciunea inimii conform învăţăturii Părinţilor, ca pe o „artă duhovnicească” şi subliniază necesitatea de a fi îndrumat de o persoană experimentată.

Această sfântă lucrare a sufletului se numeşte „artă duhovnicească” tocmai pentru că, pentru a o săvârşi, ai nevoie, ca în orice artă, de un învăţător cunoscător. Dacă regula bisericească a rugăciunii după tipic trebuie şi poate să fie respectată de toţi, fără o iniţiere specială, „e cu neputinţă să-I aduci lui Dumnezeu jertfa mistică a rugăciunii minţii în inimă fără a avea parte de o îndrumare”.

Căci rugăciunea duhovnicească este „mai mare decât orice altă lucrare monahicească”,ea fiind „culmea curăţeniei, izvorul virtuţilor şi cea mai nevăzută dintre munci, în adâncurile inimii”.

De aceea duşmanul mântuirii noastre o pizmuieşte mai mult decât pe oricare altă activitate.Nu poţi scăpa de aceste capcane decât prin suprimarea totală a propriei voinţe şi a înţelepciunii şi prin supunerea faţă de un părinte duhovnicesc cu experienţă.

Dacă nu găseşti un maestru al rugăciunii, îl poţi la nevoie înlocui cu studiul atent al Scripturilor şi al Părinţilor.

Scrie un comentariu

†

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 04:03

Cel care se dedă acestei lucrări trebuie, de asemenea,să cunoască învăţătura Părinţilor cu privire la treptele Rugăciunii inimii. După ei, există o„Rugăciune a inimii” proprie începătorilor, care corespunde vieţii active, şi una proprie celor desăvârşiţi,care corespunde vieţii contemplative.

Prima este însoţită de respectarea sfintelor porunci: post,veghe, metanii, lacrimi, amintirea morţii…Aceasta este o „rugăciune activă”, care cere efort din partea celui care se roagă. Atunci când sufletul omului se purifică de patimi prin toate eforturile ascetice împlinite cu o adâncă umilinţă,el se face vrednic să primească harul lui Dumnezeu.

Atunci harul, „maică a tuturor fiinţelor, ia sufletul curăţit… şi îl conduce, după gradul lui de curăţie, treptat, către vedenii duhovniceşti, dezvăluindu-i tainele cele mai presus de fire, la care mintea nu are acces”.Acesta este, după lsaac Sirul, stadiul „rugăciunii văzătoare” sau al „rugăciunii pure”, „din care răsar vedeniile şi o teamă amestecată cu admiraţia”.

Cei care doresc să atingă stadiul contemplaţiei prin propriile lor eforturi vor cădea în amăgiri, căci rugăciunea curată este un dar exclusiv al lui Dumnezeu.

Ca şi în muncile trupeşti, în practicarea rugăciunii fiecare trebuie să-şi respecte întotdeauna şi întru totul propria măsură.