† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Februarie 15, 2010

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 03:29

Şi mai jos: „Negăsind însă din toate cele existente nimic mai potrivit pentru neamul omenesc decât această rugăciune, punându-se tare pe rugăciune cu toată stăruinţa, Fecioara găseşte sfinţita tăcere,ca cea mai de trebuinţă rugătorilor pentru convorbirea cu Dumnezeu.

Orice altă virtute este ca un fel de lecuire a bolilor sufleteşti şi pentru poftele viclene, înrădăcinate prin ticăloşie; vederea lui Dumnezeu însă este rodul unui suflet sănătos, ca o desăvârşire desăvârşită. De aceea omul se îndumnezeieşte nu prin cuvinte şi nu prin privirea actelor unei chibzuite cumpătări, căci toate acestea sunt şi pământeşti, şi nedemne, şi omeneşti; ci prin petrecerea în tăcere, mulţumită căreia noi ne desprindem şi ne eliberăm de cele pământeşti şi ne ridicăm către Dumnezeu şi, petrecând la înălţimea vieţii netulburate ziua şi noaptea, nevoindu-ne cu răbdare în rugăciuni şi cereri, ne apropiem oarecum şi ne atingem de firea cea neatinsă şi fericită.

Şi astfel, făcând cu răbdare rugăciunea care, amestecându-se în chip inexplicabil cu lumina mai presus de minte şi de simţire, noi vedem în sine ca în oglindă pe Dumnezeu, sfinţind inima prin sfinţita tacere”.

Iar mai departe adaugă: „Iată pentru ce Preacurata,lepădându-se de cele lumeşti şi de zgomot,s-a depărtat de oameni şi a preferat o viaţă nevăzută de toţi şi retrasă, petrecând în cele nepătrunse.Aici, dezlipindu-se de toate legăturile materiale, renunţând la orice legătură cu toate şi trecând peste orice îndurare către propriul său trup, ea şi-a concentrat mintea să petreacă timpul, să vorbească şi să ia aminte numai la El şi la necontenita rugăciune dumnezeiască. Şi, prin aceasta, fiind în sine însăşi şi stând mai presus de tulburările şi cugetele cele de multe feluri, ea deschise o cale nouă şi negrăită spre cer, care este aşa-numita cugetare tăcută.

Lipindu-se de ea şi luând aminte cu mintea,ea străbătu în zbor toată zidirea şi făptura; vede mai bine decât Moise slava lui Dumnezeu; contemplează harul dumnezeiesc, care nu cade sub puterea simţurilor în nici un fel, precum nici vederii sufletelor şi minţilor neîntinate, şi devenind părtaşa lui, ea devine nor luminos, apă vie, zarea zilei celei gândite şi căruţă de foc a Cuvântului”

53

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: