† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Februarie 15, 2010

Filed under: Sf. Paisie Velicikovski despre Ruga lui lisus — Micael Nicolas @ 20:03

Şi iarăşi: «Voiesc să spun mai bine cinci cuvinte cu mintea mea, decât zece mii de limbi să grăiesc».Dacă însă cineva va zice că se poate şi fără rugăciunea minţii să te curăţeşti de păcate cu harul lui Hristos prin pocăinţă, aceluia-i răspundem aşa:«Pune de o parte poruncile lui Hristos, iar de altă parte, rugăciunea cea de-a pururea: Şi ne iartă nouă greşelile noastre».

Dă-mi şi adevărata hotărâre de a nu călca poruncile lui Dumnezeu, adică să nu curveşti,să nu te mânii, să nu osândeşti, să nu cleveteşti,să nu minţi, să nu grăieşti deşertăciuni, să iubeşti pe vrăjmaşi, să faci bine celor ce te urăsc, să te rogi pentru prigonitori, să fugi de iubirea de plăceri,de iubirea de argint şi de poftele rele: într-un cuvânt, de toate păcatele şi cugetele rele. Şi cu asemenea hotărâre păşeşte la facerea rugăciunii minţii şi ia seama bine, de câte ori pe zi, contrar hotărârii tale, vei călca poruncile şi de câte păcate, patimi şi cugete rele vei fii otrăvit.

Râvneşte văduvei aceleia,care ruga pe judecătorul ziua şi noaptea, şi începe a striga către Hristos în fiecare ceas pentru fiecare poruncă pe care o vei fi călcat şi pentru fiecare păcat,sau patimă, sau cuget rău de care vei fi fost biruit. Mai adaugă la aceasta sfatul bun al Sfintei Scripturi şi după puţină vreme vino şi-mi spune ce vei vedea în sufletul tău. Te miră de nu vei recunoaşte şi tu singur, căci e cu neputinţă să încapă toate acestea în rugăciune externă, ci numai în cea a minţii, întrucât ea învaţă pe cel care o iubeşte toate tainele acestea şi încredinţează sufletul lui că, părăsind multa cântare de psalmi, de canoane şi de tropare şi îndreptându-şi toată grija sa spre rugăciunea minţii, nu numai că nu se păgubeşte de pravila sa, ci încă o şi sporeşte”.

Precum puterea şi sensul legii Vechiului Testament consta în a aduce pe toţi la Hristos, deşi aceasta părea o micşorare şi îngustare a legii, tot astfel şi multa cântare trimite pe nevoitor la rugăciunea minţii şi nu se extinde asupra întregii vieţi monahiceşti. Căci însăşi experienţa ne învaţă aceasta, când cineva, rugându-se, observă parcă un fel de zid între el şi Dumnezeu, asemenea peretelui din mijloc despre care vorbeşte proorocul, care nu îngăduie minţii să caute limpede spre Dumnezeu în rugăciune sau să ia aminte asupra inimii, în care sunt cuprinse toate puterile sufleteşti şi izvorul atât al cugetelor bune,cât şi al celor rele.

Lucrarea minţii cere neapărat teamă şi cutremur, zdrobire şi smerenie şi multă cercetare a Sfintei Scripturi şi sfătuire cu fraţii cei de un cuget, dar nici într-un caz fugă şi tăgăduire, precum nici îndrăzneală şi îndărătnicie.

Cel îndrăzneţ şi încrezător în sine năzuieşte către cele ce sunt mai presus de vrednicia şi dispoziţia sa şi cu mândrie aleargă la rugăciunea duhovnicească.Cuprins de visul mândru de a se urca pe o treaptă înaltă, pătruns întru aceasta nu vede toate tainele acestea şi încredinţează sufletul lui că, părăsind multa cântare de psalmi, de canoane şi de tropare şi îndreptându-şi toată grija sa spre rugăciunea minţii, nu numai că nu se păgubeşte de pravila sa, ci încă o şi sporeşte”.

Precum puterea şi sensul legii Vechiului Testament consta în a aduce pe toţi la Hristos, deşi aceasta părea o micşorare şi îngustare a legii, tot astfel şi multa cântare trimite pe nevoitor la rugăciunea minţii şi nu se extinde asupra întregii vieţi monahiceşti.

Căci însăşi experienţa ne învaţă aceasta, când cineva, rugându-se, observă parcă un fel de zid între el şi Dumnezeu, asemenea peretelui din mijloc despre care vorbeşte proorocul, care nu îngăduie minţii să caute limpede spre Dumnezeu în rugăciune sau să ia aminte asupra inimii, în care sunt cuprinse toate puterile sufleteşti şi izvorul atât al cugetelor bune,cât şi al celor rele.

Lucrarea minţii cere neapărat teamă şi cutremur, zdrobire şi smerenie şi multă cercetare a Sfintei Scripturi şi sfătuire cu fraţii cei de un cuget, dar nici într-un caz fugă şi tăgăduire, precum nici îndrăzneală şi îndărătnicie.

Cel îndrăzneţ şi încrezător în sine năzuieşte către cele ce sunt mai presus de vrednicia şi dispoziţia sa şi cu mândrie aleargă la rugăciunea duhovnicească.Cuprins de visul mândru de a se urca pe o treaptă înaltă, pătruns întru aceasta nu de dorinţa adevărată, ci de dor satanic, uşor se prinde în mrejele satanei.

30/31

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: