† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

RUGUL APRINS – ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ,Mitropolitul Ardealului

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 19:20

După doi ani, faţa Antimului era alta. Se statorniceşte aici şi P. S. Laiu, care înfiinţează Institutul Biblic în care se vor tipări cărticele şi se vor lucra iconiţe şi cruciuliţe pentru front. Vechea Academie bisericească de muzică ce fiinţa până atunci mai mult în scripte, devine acum un factor activ de instrucţie şi practică liturgică.Acest reviriment urma să fie încununat de venirea părintelui Ghiuş, şi a părintelui Sofian.Stareţul locului era P. C. Vasile Vasilache, gospodar dinamic, neobosit şi conferenţiar dăruit.Mai erau la Antim: pr. Dumitru Stăniloae, poate cea mai ilustră figură a teologiei, cum îl considera şi Heidegger, primul  traducător al Filocaliei într-o limbă modernă, original gânditor, apologetic şi mistic, scriitor prolific, invitat şi respectat în toate universităţile şi academiile de specialitate din lume, pr. Petroniu Tănase, cu figură de ascet, astăzi stareţul Schitului Prodromul de la Muntele Athos, pe care nu l-a părăsit nici pentru scaunul patriarhal,la care a fost chemat, preotul Adrian Făgeţeanu, slujitor încercat, duhovnic dăruit şi mult cercetat, azi liturghisitor la Mânăstirea Antim, pr. Felix Dubneac, psaltistul, cu studii desăvârşite la Teologie, Filosofie şi Belle-Arte, astăzi la Arhiepiscopia din Detroit, fratele Pavel Lecca, respectat şi cercetat de către credincioşi până în văgăuna de pe piscul de la Arnota.

Era apoi prof. Alex. Elian, bizantinolog recunoscut pe plan european, cazuist incomod,îmbinând erudiţia şi adeziunea la tezaurul patristic cu o frazare de rector atenian; profesorul Alexandru Mironescu, chimist pe urmele atâtor chimişti profund creştini, ziarist şi scriitor,autorul „limitelor cunoaşterii ştiinţifice”; prof. Anton Dumitriu, aristocrat al spiritului,logician modernist şi epistemolog original; prof. Virgil Stancovici, cu o deosebită aderenţă la filosofia creştină, conferenţiar; Ion Marin Sadoveanu, zelos apărător al implicării creştine în cultura şi arta modernă; Paul Constantinescu, prolificul compozitor, alt aristocrat al frumosului creştin, neuitatul autor al primelor oratorii ortodoxe despre Naştere şi Patimile Mântuitorului; prof. Todiraşcu, ingenuu, de o nefirească modestie, erudit, cu o rară disponibilitate de dăruire; Paul Sterian, studiosul enciclopedist cu vechi aderenţe la Asociaţia studenţilor creştini români din 1928, frecventată de Sandu  Tudor, de Mircea Vulcănescu,arhitectul Joja, Alexandru Elian şi chiar de Eugen Ionescu-  Sandu Tudor, lăsat înadins la urmă,era animatorul întregului grup, catalizatorul asiduu, expresie vie a puterii purificatoare a credinţei, ziarist, poet, polemist temut, iar acum convertind toată puterea argumentaţiei în explicitarea adevărului biblic; în sfârşit, doamna Olga Greceanu, din neamul cărturarilor boieri ortodocşi, „pelerin pe urmele paşilor lui Iisus” şi creatoare aici, la Antim, a mozaicurilor monumentale ce împodobesc azi pridvorul bisericii.

Unul care contribuise la îmbunătăţirea Mânăstirii, era şi Sandu Tudor, publicistul cunoscut al vremii, viitorul monah Agaton şi mai târziu, Daniil Ieroschimonahul. Pe lângă ei se adaugă Paul Sterian şi Anton Dumitriu.Aici, în acest climat a poposit un monah, a cărui prezenţă avea să lase o amprentă de neşters asupra activităţii grupului.

Acesta era Ivan Culâghin, descins cu un an în urmă din vestitele mânăstiri ale Rusiei. Ucenic, în tinereţe la Schitul Optina-Pustina, ţinând de lavra Optina de la Nord de Moscova, călit în pravila şi nevoinţele marilor trăitori de dinaintea Revoluţiei din 1917, şi după o viaţă de încercări vecină cu martiriul, Ivan Culâghin ajunsese duhovnicul Mitropolitului Nicolae de Rostov. Acela, prieten din timpul studiilor la Kiev, cu Patriarhul Nicodim Munteanu al României, fusese adăpostit la Mânăstirea Cernica în urmă cu un an, pentru a-i feri de urgia armatelor ruseşti care intrau.

Din mica suită a Mitropolitului făcea parte şi duhovnicul său. Acesta, aflând de existenţa focarului de cultură şi trăire de la Antim, vine aici în toamna lui 1945, însoţit de un ostaş  basarabean, care îi servea de translator.Osmoza şi fuziunea s-au făcut repede, sub semnul şi cu binecuvântarea Harului care stăpânea atunci acolo.Amândoi, noii veniţi sunt luaţi în chilie şi rămân acolo timp de aproape doi ani, adică până în ianuarie 1947, când vor fi arestaţi.În 1946, grupul a mers la Mânăstirea Govora. La 14 iunie 1958, grupul de la Antim a fost arestat.

90

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: