Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 03:16

Pentru ea, în decursul timpului, s-au purtat războaie, au fost frământări omeneşti. Au murit oameni arşi de vii, pe rug, răstigniţi, mâncaţi de fiare sălbatice! Au murit oameni şi s-au mântuit oameni. În lumea aceasta totul poate să dispară, în afară de cuvântul lui Dumnezeu care este veşnic. Meditează şi vei avea numai de câştigat.”

— „Părinte stareţ, eu nu m-am îndoit niciodată de cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură. Cred în existenţa lui Dumnezeu şi în cuvântul Lui. V-am dat un răspuns necugetat cu privire la pilda lui Iov. Oboseala mi-a lenevit cugetul, eu m-am gândit la cu totul altceva.”

— „Bine, bine, vom mai sta noi de vorbă, acum duceţi-vă la culcare.” Sună un clopoţel şi îndată veni un călugăr.

— „Du-i pe dumnealor în chilia „x” şi fă foc ca să le fie cald.” Apoi se adresă nouă:

— „Vom mai sta mâine de vorbă. Noapte bună!”

A doua zi, numai noi fiind în biserică, ne-a ţinut o predică de câteva ceasuri, am fost purtaţi prin toate religiile pământului, cu doctrinele şi filosofii lor, cu exemple şi comparaţii.

Pe la ora 16 am fost trimişi să luăm masa cu călugării.Părintele Daniil ne întrebă când plecăm şi dacă nu vrem să luăm parte la slujba de noapte. După masă ne-am retras în chilie, până când se auzi o bătaie în uşă şi rugăciunea:„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne pe noi!”

A doua zi am plecat de la Schitul Rarău. Mi-a zis:

— „Dumneata nu te cunoşti. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi lumineze calea spre eu-l dumitale, să-ţi întărească credinţa. Roagă-l, ca un copil, să-ţi întărească credinţa, că fondul sufletesc îl ai bun. Să ştii că-n mine ai un prieten. Mergeţi cu Dumnezeu.” După aceea, i-am dat adresa şi venea adesea pe la mine. Odată l-am întrebat:

— „Părinte stareţ, curiozitatea mă înghesuie să vă pun o întrebare. Ce motive serioase aţi avut ca să renunţaţi la bogăţie şi onoruri, pentru a vă duce viaţa în monahism. Ce motive v-au determinat să vă călugăriţi?

— Da, îţi răspund cu plăcere. Eu în viaţă am avut totul, puteam să trăiesc singur. Am călătorit, ca marinar, pe toate apele globului şi am poposit săptămâni şi luni prin marile porturi ale lumii. Apoi, ca director de ziar — îl vindeam într-un tiraj de una sută mii de exemplare —, mi-am cumpărat avion şi într-o zi s-a stricat şi m-am rugat lui Dumnezeu să scap cu viaţă. Am scăpat. Iar odată, în război, un plutonier şi-a pus în gând să mă ucidă. Dar tocmai în acea noapte mi-am mutat patul. Aşa am scăpat.”

MIHAI RĂDULESCU DESPRE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN PUŞCĂRIE 12

Ion Marin Sadoveanu care ne-a citit manuscrisul său mărunt şi îndesat, scris cu peniţa care prezenta într-o înfăţişare excelentă scena martirajului Sfântului Ioan Botezătorul. (…)Arhimandritul Haralambie Vasilache cu prezentarea sa filosofică a Adevărului absolut, Paul Sterian a înfăţişat viaţa a doi sfinţi, în două şedinţe.

Nu pot uita adâncimea analizei psihologice în care a înfăţişat viaţa sfintei mare muceniţe Anastasia Fecioara, izbăvitoare de otravă, pe care Biserica noastră o sărbătoreşte la 22 decembrie.Apoi, altădată a prezentat „Războiul nevăzut” al Sfântului Cuvios Paisie cel Mare din Egipt, cu tot tezaurul lui de învăţături (…).

Spre această bogăţie de dăruire a sfinţilor năzuia însuşi Paul Sterian, pe care noi pe drept îl socoteam ca pe un Mecena, pentru multele şi frumosele realizări de la Mânăstirea Antim. La fel se înfăţişa în comuniunea celor din cercul literar de la Antim, scriitorul Sandu Tudor, care scânteia cu un spirit critic în bogăţia sa de cunoştinţe în spiritualitatea creştină şi necreştină a lumii contemporane (…) Cât priveşte pe Alexandru Mironescu — Codin, cum îi spuneam noi, venea cu prestigiul său universitar, cu probitatea sa ştiinţifică şi filosofică, dovedită cu prisosinţă în cartea ce-i apăruse în acest timp„Limitele cunoştinţelor exacte” pe care o ilustra în chip cu totul obiectiv — cum forţele înseşi se distrug unele pe altele şi sfârşesc aşa precum ele au avut şi un început” (p. 22—24). De fapt cartea lui se intitula „Limitele cunoaşterii ştiinţifice”.

––––––––––––––––

Notă –   12 „Cuvântul lui Dumnezeu în puşcărie”. IV. Preludiu la Rugul Aprins, de Mihai Rădulescu, în „Vestitorul  Ortodoxiei”, iulie 1993.

106/107

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: