Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 04:12

Prin mintea lui au început să treacă: Capşa, cluburi de noapte, cabarete pariziene, şedinţe literare, petreceri, iar stareţul i-a spus: „Noi, cei din Athos, avem o credinţă.Dacă mai ţine Dumnezeu lumea, este pentru că la miezul nopţii călugării se roagă.”

A restaurat cu banii lui chiliile şi Paraclisul mânăstirii Antim, pictat de Nicolae Stoica.Şi-a ales ca patron pe Sf. Simeon Noul Teolog, la fel de violent în raporturile lui cu formalismul Bisericii oficiale. S-a mutat în clopotniţa mânăstirii, iar de acolo şi-a organizat întâlnirile în biblioteca mânăstirii. Aşa, Sandu Tudor devenise punct de atracţie pentru intelectualitatea bucureşteană. A fost sfinţit călugăr, după care s-a dus la Schitul Rarău, după ce a trecut prin Schitul Crasna, judeţul Gorj, şi prin Schitul Sihla din Sihăstria.

Atunci, a scris despre el un articol, Olivier Clément, profesor la Teologia Sf. Sergiu din Paris. Iar în urma acestui articol a început să se intereseze securitatea. Apoi a urmat arestarea sa. Pedepsele au fost mari. Ieroschimonahul Daniil a luat 25 de ani, muncă silnică, şi a murit în închisoarea de la Aiud ca martir.Mie mi-au revenit, dintre lucrurile sale, icoana Maicii Domnului, pictată de N. Stoica,precum şi un manuscris al unui Acatist original, cu corecturi personale. Poate că acestea m-au determinat să scriu rândurile de faţă.

TOT DESPRE „RUGUL APRINS”

„Rugul Aprins” a constituit ocupaţia de bază a Mişcării de la Antim.Numai instalarea prea rapidă a comunismului nu l-a lăsat să se dezvolte cum trebuie.Deşi, el s-a dezvoltat, totuşi, atât de mult, încât a putut constitui o mişcare de mare importanţă pentru vremea aceea.Ea a însemnat pentru Biserica română mult mai mult decât a voit. Pentru că mişcarea aceasta, înscrisă în literele preocupărilor duhovniceşti ale vremii, a însemnat ceva foarte mult pentru spiritualitatea românească a epocii. Este un capitol important din mistica ortodoxă,pusă în valoare atunci în vremuri grele, cum se arătau a fi vremurile pe atunci la noi în ţară.Nu era vorba de nici o noutate foarte mare, dar era vorba de o noutate tipic ortodoxă care se cerea, atunci, în gândirea ortodoxă.Pentru că mistica aceasta, era vorba să fie o chemare din cele mai profunde cugete creştine care se vedeau în acea vreme, gata de a fi lipsite de orice libertate, chiar de libertatea esenţială de a mai exista în cadrul bisericii ortodoxe.

Şi atunci, a trebuit să se facă apel la acea gândire creştină care, să poată rezista tuturor curentelor care nu urmăreau altceva decât moartea oricărui curent religios.Ne aflam în acei ani, în care se lovea cu tot dinadinsul în  gândirea ortodoxă a românismului. „Rugul aprins” a voit să pună în valoare ceea ce avea creştinismul mai profund, mai cu putere legat de originea sa şi de rostul de a face misiune chiar într-o lume în care îi era interzisă existenţa.Astfel, la noi, în România, tocmai în momentul în care se credea că nu mai există nici o putere, tocmai atunci a apărut „Rugul aprins”.Persoana era controversată pentru că fusese, multă vreme, directorul unor ziare, dintre care unul se numea „Credinţa”, iar celălalt „Floarea de Foc”, şi care i-au dat celui ce le onora cu direcţia, puterea de a se rupe de ele şi de a încerca, prin „Rugul aprins”, o mai profundă mişcare spirituală de care era tocmai nevoie în gândirea românească.Acest om a fost Sandu Tudor, care era deja cunoscut în presa românească, deşi cunoscut într-un fel care nu i-ar fi indicat măsura nouă, aceea de a pune bazele unei mişcări ortodoxe de asemenea valoare, precum a fost „Rugul aprins”.

A fost nevoie, în decursul anilor, de o transformare extraordinară care să-l facă să-şi uite de ziarele lui anterioare şi să se apuce de predica care era, în acelaşi timp, o mişcare spirituală, aceea a „Rugului aprins”.Sandu Tudor nu era, de fapt, un foarte bun sistematician. Era, cum îi zicea unul din cei care s-au alăturat mişcării lui, profesorul Alexandru Mironescu, o „bibliotecă deranjată”.

101

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: