† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 04:23

În anul 1944 el era deja călugăr la Antim şi s-a apucat să repare Mânăstirea. Ne spune mai departe părintele Roman Bragă că „era greu să stai în preajma lui”. Părintele Roman Bragă spune că mişcarea Rugului Aprins a fost un vulcan mistic în România între anii 1945—1949, o reacţiune a elitei intelectuale într-un moment ele criză.Părintele Roman Bragă arată mai departe că două evenimente au concurat la influenţa Rugului Aprins printre studenţii din România:

1. Traducerea Filocaliei şi

2. Exodul Preoţilor ruşi după bătălia de la Stalingrad.

E vorba de începutul traducerii Filocaliei de către Părintele profesor Dumitru Stăniloae şi de venirea în România a mitropolitului Nicolae al III-lea al Rostovului, coleg la Kiev cu Patriarhul Nicodim şi cu el, veni printre alţii şi preotul Ioan Culâghin, care fusese înainte de revoluţia rusească, la Mânăstirea Valaam de pe lacul Ladoga.Despre rolul acestui preot, Ioan Culâghin, se ştie. Apoi părintele Daniil după ce a petrecut un timp la Mânăstirea Antim din Bucureşti, după ce a apărut un decret de desfiinţare a tuturor Asociaţiilor Religioase – Culturale şi de orice fel, s-a dus mai întâi la Schitul Crasna din jud. Gorj. Acolo am fost şi eu, ca şi călugăr, după ce am fost obligat de situaţie să părăsesc Prislopul. Mai apoi părintele Daniil a plecat în Moldova la Sihla, şi de acolo la Schitul Rarău.

TOT ROMAN BRAGĂ DESPRE „RUGUL APRINS” 8

Sandu Tudor nu era un sistematic. În expresia profesorului Alexandru Mironescu era „o bibliotecă deranjată”, însă fiecare cuvânt al lui era o temă de meditaţie. Prelegerile lui erau un dezastru, un amalgam de note deranjate, prin care se uita un minut fără să spună un cuvânt.Când credeai că a teminat, abia atunci începea. El avea o înclinaţie deosebită către substratul tainic al lucrurilor, fapt care l-a apropiat de literatura patristică şi de mistica literaturii călugăreşti. A trăit printre oamenii bisericii, pe care-i critica în ziarul lui, „Credinţa”, mergând uneori până la şantaj.

Ura superficialitatea.Cine nu avea rezonanţe duhovniceşti, nu putea rămâne în cercul prietenilor lui.Convertirea lui totală pentru cele duhovniceşti s-a întâmplat în urma unei călătorii la Sfântul Munte. Acolo a întâlnit pe un călugăr vagabond, pe care l-a angajat să-l ducă în munte.

Acesta i-a spus: „Dacă vrei să cunoşti taina Muntelui Athos, pune-ţi pantaloni lungi,lasă barba să-ţi crească şi vino cu mine, dar să faci ceea ce fac eu. Mulţi vin ca dumneavoastră, să vadă bibliotecile, tezaurul sau Sfintele Moaşte şi se întorc acasă necunoscând nimic. Călugării nu descoperă tainele vieţii călugăreşti turiştilor. Aceia vin şi se duc aşa cum vin. Aşa că am mers cu părintele Averchie.”

Se duse vestea că Averchie merge cu un călugăr foarte evlavios, practicant al Rugăciunii inimii.A venit de acolo cu scăunelul, cu metoda respiraţiei şi cu toată taina rugăciunii interioare a isihaştilor, luată nu din citit, din filocalii, ci direct de la meşterii anonimi ai zilelor noastre, călugării isihaşti. Acolo a înţeles Sandu Tudor că eu-l nostru este infinit şi că în acest centru existenţial al fiinţei noastre pe care călugării îl numesc „inimă”, în sens de „adânc”,există Dumnezeu şi că Dumnezeu este pecetea personalităţii noastre.

A înţeles astfel că rugăciunea este o stare şi nu o activitate formală.

Pentru Sandu Tudor acum începe reconsiderarea culturii umane şi a procesului intelectual, care având alte puncte de referinţă decât Dumnezeul din om, devin nu numai superficiale, ci chiar demonice.Nu este o convertire teoretică. El spunea că pentru a putea intra în ordinea duhului,trebuie mai întâi să te „îndobitoceşti”, dându-le exemplul altui vagabond din „Povestirile unui pelerin rus”.A ajuns la Schitul Sfânta Ana, acolo a început să plângă. Stareţul Schitului i s-a adresat părintelui Sandu Tudor: „Frate Sandule, spune-mi ce făceai dumneata în lume, la ora asta din noapte?”

–––––––––––––––––-

Notă – 7 – Roman Bragă, Rugul Aprins, în Revista Teologică „Lumină Lină”, vol. II, nr. 1—2, Mai 1991, Episcopia Ortodoxă din America şi Canada, tipărită în Chelsea, Michigan, U.S.A. de la pag. 117—128.

Notă – 8  -„Rugul Aprins”, de Roman Bragă, în „Cotidianul” — supliment cultural, 22 martie, 1993.

100

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: