Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 17:47

Încă din 1927 a abordat poezia de factură exclusiv religioasă, scriind Acatistul Părintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov —, publicat la Bucureşti în 1942 şi 1950, Acatistul Rugului Aprins, publicat la Madrid în 1983, apoi prin 1950, Acatistul Sf. Ioan Bogoslavul şi Acatistul Sf. Calinic Cernicanul, ambele tipărite la Madrid în 1987, de Fundaţia Culturală Română.

Către mijlocul deceniului ’30 a editat pe socoteala sa revistele „Floarea de Foc” şi „Credinţa”, reviste literare dar şi de amplă dezbatere de idei sociale, politice, filosofice şi religioase…Ori în tradiţia grecească, athonită, căreia ţara noastră îi era tributară, predomina concepţia că rugăciunea inimii ar fi o chestiune rezervată mai ales monahilor, asceţilor; se instalase în această tradiţie un soi de esoterism.

Aşa îmi explic faptul că nu a putut găsi o dezlegare la această problemă nici în ţară şi nici cu prilejul călătoriei din 1930 la Muntele Athos, călătorie concepută ca o cercetare în acest sens. Acolo a întâlnit duhovnici cu viaţă îmbunătăţită de la care s-a putut îmbunătăţi spiritual — îi pomenea adesea — dar ţinta esenţială a căutării lui rămânea nerezolvată în fapt. Soluţia avea să se întrevadă mai târziu.Un moment important pe calea închegării grupului l-a constituit şi retragerea de la Cernăuţi, unde Sandu Tudor şi câţiva dintre viitorii membri ai Rugului Aprins fuseseră invitaţi şi primiţi de Tit Simedrea, mitropolitul de atunci al Bucovinei, un om de o remarcabilă cultură.

În acest timp era venit la Cernica Mitropolitul Nicolae fost al Rostovului, şi el avea un ucenic, părintele Ioan Culâghin, care îşi găsiseră traducător pe părintele Gheorghe Roşca,preot basarabean care ştia foarte bine ruseşte.Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, rugăciunea minţii, rugăciunea neîncetată sunt termeni aproape echivalenţi. A se vedea în legătură cu aceasta cartea semnată de „un călugăr al bisericii răsăritene”, Rugăciunea lui Iisus, Chevetogne, 1963. Islamul desemnează, pe de o parte, practica acestei rugăciuni, pe de alta, o literatură care descrie diferitele aspecte (tehnice,psihofiziologice, mentale, etc.) ale acestei experienţe.

Principalele scrieri sunt reunite în culegerea grecească numită Filocalia, publicată la Veneţia, în 1782 pe cheltuiala lui Ioan Mavrocordat, aparţinător din familia fanariotă care a dat mai mulţi principi ai Ţărilor Române.Culegerea a fost tradusă la scurt timp în limba rusă de către Paisie Velicikovski, stareţul mânăstirii Neamţ. Traducerea integrală în română a fost începută în 1946 de părintele profesor Dumitru Stăniloae.

Unele din scrierile filocalice fuseseră mai demult traduse şi au circulat independent.Concepea zborul ca pe un fel de experienţă spirituală, cam în felul lui Saint-Exupery.

Această pasiune era cât pe-aci să-l coste viaţa, aparatul intrând într-o bună zi în avarie la mai puţin de 80 de metri altitudine. Într-o astfel de situaţie, cum se ştie, prăbuşirea este iminentă;ca prin minune, pilotul scăpă însă teafăr. Sandu Tudor a avut sentimentul că în acea împrejurare a beneficiat de protecţia cerească. Un sentiment similar a încercat ceva mai târziu,în timpul războiului, când, concentrat fiind pe front ca ofiţer, a fost nevoit să ia unele măsuri severe împotriva malversaţiilor unui aghiotant aflat în subordine; acesta, urmărind să se debaraseze de adversarul său, încearcă să-l ucidă.

Într-o noapte el îşi descarcă arma pe fereastră în direcţia în care ştia că se află patul superiorului. În ajun însă, acesta avusese ideea,inexplicabilă, de a-l deplasa. După instalarea regimului comunist individul cu pricina îl reclamă pe Sandu Tudor ca persecutor al comuniştilor pe front. A urmat condamnarea la aproape un an de detenţie administrativă (1948—1949) la Canalul de curând inaugurat, în cele din urmă a fost achitat şi eliberat.„Sandu Tudor” nu era un sistematic.

Dar autorul spune mai departe cuvinte care îl scot din rândul simplilor cititori de biblioteci deranjate. El spune „însă fiecare cuvânt al lui era o temă de meditaţie”. „Despre prelegerile lui acelaşi autor spune că erau un dezastru, un amalgam de note încurcate.” Pentru că Sandu Tudor „avea o înclinaţie înnăscută către substratul tainic al lucrurilor, fapt care l-a apropiat de literatura Sfinţilor Părinţi şi de mistica vieţii călugăreşti”.Astfel Părintele Daniil a vizitat Sfântul Munte devenind acolo, atunci, omul cu o simţire deosebită a Duhului Sfânt.

99

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: