Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 12, 2010

RUGUL APRINS – ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ,Mitropolitul Ardealului

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:07

ALTE ŞTIRI

El povesteşte modul în care i-a apărut Mişcarea lui Sandu Tudor. Numele său adevărat era Alexandru Teodorescu şi era născut în 1896. Era un bărbat remarcabil la frumuseţe, de-o eleganţă vestimentară care ajungea să frizeze dandysmul, fiind căsătorit de trei ori, dar întotdeauna fără copii. El avea nostalgia cununiei unice, ca formă de realizare plenară a unui destin omenesc. „Avea o personalitate puternică, — zice domnul Şerbau Mironescu 6 —, pe care am întâlnit-o vreodată în viaţă, şi care m-a marcat puternic încă din prima copilărie. Era prieten al tatălui meu, Alexandru Mironescu, şi venea aproape zilnic în casa noastră, mai ales după ce tatăl meu a fost convertit la creştinism prin influenţa sa.”

Şi domnul Mironescu,tânărul, a văzut în el pe maestrul său spiritual. În el coabita o  personalitate excepţională, care coabita cu o indicibilă duioşie, ceea ce îi dădea o anumită distincţie, care era fără îndoială observată de toţi cei care erau în jurul său. El era pentru refuzul oricărei jumătăţi de măsură şi-l vedea pe fiecare înscriindu-se alături de marii pustnici despre care avea, în mod evident,cunoştinţă.

Pentru el credinţa era un „scandal al adevărului”, pentru că el nu era deloc un revoluţionar ci, mai curând, un restaurator al semnificaţiilor originare.Nu era un convertit. Credinţa lui era înnăscută, moştenită mai curând de la mama sa,pe care el o moştenea.

După vagi studii universitare, niciodată isprăvite, s-a întors la publicistică în calitate de ziarist, înfiinţând o Revistă. Dar, înainte de aceasta, a publicat la Revista „Gândirea”, a şi participat la dezvoltarea acesteia. În 1925, a publicat un volum de poezii cu titlul de „Comornic”, care a şi fost, dealtfel, premiat de Fundaţia „Carol I”. Acest premiu i-a permis să călătorească, mai întâi, la Sf. Munte Athos. El spera să întâlnească, prin aceasta, izvoarele rugăciunii isihaste, care începea să prindă tot mai mult în spiritul său.

Încă din 1927 a adoptat un stil exclusiv religios, publicând „Acatistul Prea Cuviosului Sfântul Dimitrie cel Nou, din Basarabov”. L-a publicat în 1942 la Bucureşti şi în 1950.Se publică „Acatistul Rugului Aprins”, la Madrid, iar apoi, prin anii 1950, tipărite tot la Madrid la Fundaţia Culturală Română, „Acatistul Sf. Ioan Bogoslavul” şi „Acatistul Sf. Calinic Cernicanu”.

Către mijlocul anului 1930 a editat pe seama sa revistele: „Credinţa” şi „Floarea de foc”. Tot atunci a dezvoltat şi o intensă acţiune de pilotaj de amatori.În anul 1930 a făcut o călătorie la Sfântul Munte Athos. A întâlnit acolo duhovnici cu viaţă îmbunătăţită, dar ţinta vieţii lui era să se rezolve mai târziu. A urmat apoi, în anul 1936,retragerea de la Cernăuţi, unde a fost invitat de Î.P.S. Mitropolit Tit Simedrea. Probabil atunci a fost şi momentul când şi-a structurat viitorul, organizându-şi viaţa după idealul cel nou, pe care l-a trăit la Cernăuţi.

De altfel, de atunci încolo, viaţa lui s-a organizat la Mânăstirea Antim.La Antim, în vremea aceea, era un grup de monahi cu totul remarcabili, refugiaţi din Basarabia. Astfel, era părintele Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Veniamin Gavrilovici şi Zaharia Gladun, care aduceau cu dânşii un stil deosebit de monahism  basarabean, de o covârşitoare frumuseţe.

Tot atunci fusese adus în Cernica, Mitropolitul Nicolae de la Rostov şi, împreună cu el, părintele Ioan Culâghin. Acesta avea vreo 60 de ani, şi trăia experienţa rugăciunii în chip desăvârşit. El deveni duhovnicul îndelung aşteptat. Aducea cu el un suflu nou. Era cu uşile larg deschise în duhul „Pelerinului Rus”.El puse în circulaţie, printr-un traducător de valoare, care era părintele Gheorghe Roşca din Basarabia, tot ceea ce se ştia despre practicarea rugăciunii minţii. El începu a-şi da binecuvântarea, printre alţi, părintelui Benedict Ghiuş şi Sofian Boghiu. Şi astfel, începu o colaborare strânsă cu ei, care a durat câţiva ani, până când părintele Ioan Culâghin a fost luat şi dus în Rusia.

––––––––––––––––-

Notă – 6 – Şerban Mironescu „Rugul Aprins” un mod de a retrăi Ortodoxia, în Vestitorul Ortodoxiei Româneşti, iulie, 1991, pag. 3.

97
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: