† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 13, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:39

CONSTANTIN NOICA: CUNOAŞTERE ŞI ASCEZĂ *

I

Sărbătorim astăzi hramul Sf. Antonie Romanul. Alături de el, calendarul mai aminteşte de Isachie, Dalmat şi Faust, precum şi de Cosma Sihastrul; toţi sihastri, toţi închinaţi postului şi vieţii duhovniceşti.Întâlnirea aceasta, desigur, a făcut pe alcătuitorul programului nostru atât de frumos să pună ca temă pentru astăzi: „Asceză”. Şi „cunoaştere”, adaugă el fiindcă suntem intelectuali,fiindcă ne punem problemele în termeni de cunoaştere.

Şi atunci, iată, dintr-o dată aceşti termeni polari: cunoaştere-asceză, propuşi unei dezbateri cât mai apropiate de gândul carene-a adus aici.Cunoaştere şi asceză. „Şi” are aici un sens adversativ. E ca şi cum am spune: om şi animal, destin şi libertate. Sunt termeni care nu se însumează; care se împotrivesc unul altuia;care se întregesc poate; care, în orice caz, stau într-o anumită tensiune.Care este atunci adversitatea dintre aceşti doi termeni, ce a făcut pe autorul programului să împotrivească asceza cunoaşterii?

La prima vedere, cunoaşterea este ordine: ordinea raţională, o schemă; asceza, este viaţă, trăire, experienţă vie. Deci, iată opoziţia dintre sens şi rost viu, dintre ordine şi viaţă. Cu un alt termen: dintre rigoare şi aventură în sensul plin al cuvântului. Aşa e la prima vedere, —şi bănuiesc că aşa a fost gândită opoziţia aceasta.Aş răsturna-o însă şi aş găsi opoziţia, aceloraşi termeni atribuită însă răsturnat ascezei şi cunoaşterii. Adică, aş spune că într-un anumit sens, „cunoaşterea”, ea este viaţa; şi într-un anumit sens, „asceza”, ea este ordine şi rigoare. Fireşte, „viaţă” de alt tip „rigoare” de alt tip;dar atributele vieţii sunt aici, în cunoaştere; şi atributele rigorii, feţele felurite ale ordinei sunt dincoace, în asceză.Dar iată ce vreau să spun. Mă gândesc, răsturnând această opoziţie „asceză cunoaştere”,în care am „cunoaştere-viaţă” şi „asceză-ordine”, — mă gândesc că de obicei se găseşte în cunoaştere numai schemă, ordine raţională. Dar nu e ea şi viaţă?

Un scriitor spunea într-o zi ceva tulburător. Spunea anume: cine a folosit mai mult bolnavului de friguri: medicul care a stat la căpătâiul lui şi l-a îngrijit, sau aventurierul care în rătăcirile lui, a descoperit arborele chininei?Aventurierul acesta pornise — voit sau nu — spre cunoaştere, întreprindea un fapt de cunoaştere; în schimb într-un anumit sens, în sensul rău, pentru că lucrurile pot avea şi o faţă rea, medicul acela care a stat la căpătâiul bolnavului trăia etica ascetismului, era omul datoriei, se lipsea pe sine de atâtea lucruri, ca să se supună unui comandament: de a sta lacăpătâiul unui bolnav pe care, poate că nu el, ci totuşi, celălalt, aventurierul, avea să-l vindece.

Cunoaşterea este, aş spune, întotdeauna această aventură. Am să aleg cunoaşterea cea mai riguroasă: cunoaşterea ştiinţifică, despre care un om de ştiinţă însuşi spune că se naşte din vis.

Un chimist, — dacă nu mă înşel Kekule, spunea: — Visaţi domnilor, visaţi, poate descoperiţi ceva! Cei care cunosc raţionamentul matematic, ştiu câte surprize şi cât de puţină logică este în descoperirea lor; fiind totuşi perfect logice în desfăşurarea şi expunerea ei.

Cunoaşterea, deci, îmi pare de această dată a avea atributul cuceritor, atributul atrăgător al vieţii. Cunoaşterea e cea care are bucuria întâmplării, bucuria ineditului.Gândiţi-vă la tot ce face viaţa noastră de speculaţiune. Nu geometrismul acela al lui Descartes care se atribuie de obicei cunoaşterii. A merge de la simplu la compus e doar un exerciţiu şi o asemenea viaţă speculativă l-ar plictisi însuşi pe Descartes. Nu asta susţine elanul unei vieţi de gândire ci: surpriza, neaşteptatul, posibilitatea de a te găsi pe tine în lucruri atunci când nu te aştepţi şi de a găsi lucrurile din afară în tine, atunci când nu te aştepţi.

–––––––––––––––––-

* NOTĂ :  Publicăm încă două Conferinţe ţinute în acelaşi cerc la Cernăuţi, în acelaşi an 1943, de către Constantin Noica şi  Prof. H. H. Stahl, 3 august 1943 (Şedinţa Cercului de dimineaţă).

81

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: