† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 13, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 19:10

Singură Crucea are o latrie, o închinare asemenea lui Dumnezeu. Dacă Crucea nu ar avea acest nume angelic — care nu este întâmplător, vom vedea, — atunci eu aş sta în faţa Crucii cum stă un catolic, ar fi un sensualism aş putea zice. Îmi pare rău că n-am ştiut că vă interesează, puteam lua o carte de pietate catolică de închinare în faţa Crucii. Vedeţi?

Un catolic se uită în faţa Crucii şi merge la un fel de sensualism care merge până la ceea ce senumeşte „stigmatele Sfântului Francisc d’Assisi”, mergi printr-o noapte a minţii, e un fel de salt în absurd, un fel de durere, — de aceea spun eu că e de natură sugestivă sensuală. Ar trebui să discutăm la adânc, de aceea accentul pe partea carnală a pietăţii, de ex. cazul sfintei Caterina de S…, e problema sângelui, apoi cultul inimii Mântuitorului, o serie întreagă de lucruri care marchează că pietatea catolică accentuează pe carnal, pe când aici în dinamica aceasta şi orientarea aceasta iconografică ne angajează spiritual, aceasta e interesant, începe cu spiritul, pentru că e un angajament total, pentru a ne angaja cu răsuflare, cu corp cu tot, cu totul.

Exerciţiile lui Ignaţiu de Loyola sunt un fel de magie, o magie albă de bună calitate şi la Pascal noaptea aceea a minţii. Eu nu dispreţuiesc lucrurile occidentale, dar vreau să vă arăt că este aici o mare primejdie care a dus la sensualism, care este caracteristic catolicismului:cultul sângelui, cultul inimii, pe când aici se începe de la luciditate şi de la o orientare.

Dar mai am ceva în legătură cu o afirmaţiune de azi dimineaţă, despre „chipul Sfintei Cruci”, cum este Crucea ortodoxă iconografic şi am adus documente, să discutăm pe fapte.Se vorbeşte pretutindeni despre „Chipul Sfintei Cruci” şi în stihirile din catalogul nostru e vorba acolo de „Chipul Sfintei Cruci”. Va să zică Crucea are un chip:„In tezaurul capelei Santa…,Aşadar, cea mai de seamă dintre bucăţile tezaurului este această cruce. Crucea aceasta în ansamblul ei este un total de viziuni ale vieţii Domnului, un total de şapte icoane. În inima crucii este naşterea Domnului, iar în jurul ei, ca o aureolă, celelalte momente care au înconjurat acest eveniment principal, în susul crucii Buna Vestire, la stânga „fuga în Egipt”, la dreapta „închinarea magilor” iar jos, tăierea împrejur şi botezul. Asta ne arată că crucea are un ansamblu de icoane. De aici, ce tragem noi concluziune?

Că viziunea fundamentală creştină este crucială. Aceasta o susţin clar şi o pot arăta din însuşi cuprinsul Evangheliei, că sunt patru Evanghelii nu din întâmplare. Canoniştii care au hotărât aceasta nu au hotărât trei sau cinci, ci au fost orientaţi pe această viziune fundamentală simbolică.Va să zică în centru este Naşterea Domnului, nu răstignirea; deci din punct de vedere duhovnicesc naşterea Domnului face parte din jertfa lui Dumnezeu, nu este o născocire, este o serie întreagă, sunt apoi odăjdiile lui Leon al III-lea, care au fost trimise de la Bizanţ, o serie întreagă de lucruri. Prin urmare, Crucea a fost văzută şi de răsăriteni şi de apuseni la un moment dat, în sensul acesta iconografic. De aici urmează o serie întreagă de lucruri.

Astăzi în biserică ascultam acatistul Sfântului Nicolae şi-mi dădeam seama cum de fapt toate se trag tot de la acatistul perfect al Maicii Domnului, făcut pe crucialitatea aceasta.Desigur, sunt în biserică şi reprezentări istorice, reprezentări întâmplătoare, dar eu vreau orientarea spirituală fundamentală. Chiar, iată ce spun în privinţa aceasta:„Problema mântuirii este o problemă de geometrie spirituală. Mântuirea corespunde unei orientări, unei determinări a punctelor cardinale spirituale.” Acesta e un limbaj impropriu duhovnicesc, dar este un limbaj pe planul unei înţelegeri între noi.

Mai departe:„Este o necesitate tot aşa de poruncitoare ca aceea de a şti să înoţi dacă cazi în ocean.”Dealtmintrelea apostolii au cerut să fie învăţaţi să se roage. Este o ştiinţă a inefabilului.Această ştiinţă este descoperită şi în imnologie, poate şi mai perfect, dar ea este o dogmă trăită în tot ceea ce se numeşte spiritualitatea creştină.În ceea ce priveşte conceptul al treilea, al boului, aş putea spune că el este al normei,al jertfei.

Aici, am spus aşa:„Problema supunerii; problema ascultării. (Am mai vorbit în treacăt de acel „abêtiser vous” al lui Pascal)…”

77

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: