† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

RUGUL APRINS – ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ,Mitropolitul Ardealului

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:43

Cum este? Cum să lămurim această îndrăzneală, este greu într-o lămurire logică sau dizertaţiune filosofică; când însă se creează în tine duhovniceşte, începi puţin să înţelegi. Este încă un curaj şi vitejia aceasta a smereniei — care este de fapt „Patosul” — şi care ne duce la „Padmos”, la locul unde ni se dăruieşte marea claritate, marea lumină, darul vederii clare, a vederii înainte.

Nu mă voi opri în problema aceasta, pentru că voiesc să trec mai departe de vitejia duhovnicească, să mă ridic la rugăciunea inimii, care, ea însăşi, este o vitejie lăuntrică. Dar voiam, prietene Noica, adevărata aventură creştină, care este secretul duhovnicesc şi înainte de a intra în problema aceasta a rugăciunii inimii, mi-am scris aici, „sintaxa crucii”, adică m-am gândit să orientez gând nou — şi de data aceasta sub cruce — problematica rugăciunii inimii şi pentru aceasta eu voi scoate din hârţoagele mele un capitol care se numeşte, „sintaxa crucii” şi vă voi citi, ca să înţelegeţi ce înţeleg eu prin aceste cuvinte.Adică ce este de fapt?

Voi arăta cum din imaginea simbolică a crucii se ajunge la lucrarea crucii pe care însăşi crucea o reprezintă şi vom înţelege că adevărata lucrare integrală trebuie înţeleasă în cruce. Şi înţeleasă în cruce îţi dai seama imediat când şi cum greşeşti; căci realmente, crucea este o cheie de rezolvare a încurcăturilor noastre de orientare. Prin urmare vă voi înfăţişa aici crucea ca lucrare duhovnicească, pentru ca să ajungem să înţelegem pe urmă rugăciunea inimii şi veţi vedea cum se înţelege de clar, când eşti orientat în cruce.Veţi înţelege problematica aceasta a rugăciunii care, accentuez, — nu este altceva,decât problematica libertăţii şi a stadiului celui ce se roagă.„Crucea are o anume sintaxă a ei…”Mai sunt şi cruci, în afară de Hristos: crucea egipteană ş.a.m.d.De altminterea îmi aduc aminte, în „Mărturisirea ortodoxă”, Petru Movilă vorbind despre cum trebuie să ne rugăm spune: „Întâi avem…” Şi apoi se exprimă mai departe: „Atâta este mărturisirea ortodoxă ceea ce se referă la rugăciunea isihastă.”

Va să zică semnul crucii este primul început al unei transformări din simbolul cel static de pe altar într-o lucrare asupra noastră.V-am vorbit rândul trecut, când am vorbit despre cruce, cum această cruce ortodoxă este orientată pe figurile Apocalipsului şi îmi pare rău că îmi propusesem să iau Acatistul Sfintei Cruci ca să-l fi arătat, că, chiar în Acatist se vorbeşte, în primul condac, despre înconjurarea aceasta a Crucii cu îngerii, pentru că semnele acestea ale Crucii ortodoxe sunt de fapt aceste figuri, acei îngeri din viziunea lui Ezechiel, pe care o citesc ca să nu mai existe nici un fel de îndoială şi care este un lucru foarte interesant. Vă voi citi viziunea lui Ezechiel, pentru ce?

Pentru că aici veţi vedea, nu iconografic, ci în originea iconografică, adică în însăşi viziunea, simbolurile care stau la capetele Crucii. Este tocmai o lucrare a duhului. Pe urmă, ar trebui să citim imediat din Apocalipsă când e vorba de imaginea lui Ioan în care vedem tronul dumnezeiesc e înconjurat de cele patru făpturi şi care sunt de fapt lucrarea puterii lui Dumnezeu.După ce am citit imaginea aceasta de viziune, vom înţelege cum în pietatea ortodoxă se răsfrânge imaginea aceasta, se realizează Crucea ortodoxă ca o imagine la stadiul pământesc a lucrării lui Dumnezeu în noi, precum în viziune vedem că imaginea aceasta a Hristosului care stă pe tron, aici este pe cruce, dar acolo ar fi imaginea polară a Crucii, crucea l-a înălţimea omului, Hristosul pe tron, dar tronul este crucea.

Este aici o imagine la stadiul altarului şi al omului ceea ce este imagine în viziunea lui Ezechiel în cer şi atunci să vă citesc pentru a vă aduce un material şi o plinătate care să aducăşi biruinţa duhovnicească. Accentuez lucrul acesta, care în definitiv nu este o născocire a mea,este numai o descoperire, dar nu o descoperire născocită; este un lucru pe care îl găsesc, îl caut şi-l înţeleg. Acum, unde eu aş putea să greşesc, se poate, dar în mare, lucru ăsta nu poate fi un lucru de pierzanie, este înţelegerea tocmai a crucii fundamentale, ortodoxe.„În a cincea zi a lunii…”Asta era viziunea lui Ezechiel. Şi acum să citim şi viziunea lui Ioan: „După aceste lucruri m-am uitat…”

69

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: