† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 02:14

Trebuie să vă fac o mărturisire tragică — pentru că este aşa, — a luptei mele de câteva zile cu prietenii intelectuali, cu pretenii care trebuiau să vină aici; discuţiuni vii cu ei, — şi dintre cei mai buni oameni, care poate sunt fiecare în parte mai buni decât noi de aici, dar imposibilitatea în general a unui intelectual de a trece de la atitudinea lui intelectuală sau spirituală în înţelesul numai mintală, — la o tărie sau acţiune. Aceasta este tragedia intelectualului care a ajuns la „convingeri înalte spirituale”.

„Eu cunosc prieteni care au viaţă spirituală în biserică — se duce şi trăieşte ritmica bisericii, dar are viaţă dublă: viaţa de toate zilele şi viaţa lui în biserică. De aici, pentru noi, pentru mediul românesc, — pentru că în alte medii, la alte confesiuni, catolici, protestanţi, trebuie să recunosc cu smerenie şi cu oarecare ruşine, — suntem înapoi; tare înapoi.

Nu vorbesc de toată lumea ortodoxă, pentru că intelectualitatea rusescă a depăşit această stare, — poate tocmai pentru că au trăit în diferite părţi ale Occidentului, din necesităţile imediate ale lor şi dintr-o tragedie, au depăşit şi s-au întors la biserică. Am avut contact cu aceşti oameni şi ştiu ce lucruri minunate au organizat,au ajuns de aşa natură încât viaţa spirituală a ortodoxiei noastre este o problemă, ori…, ori problemă redusă la câteva momente, — la o anumită ritmică, de cele mai multe ori exterioară şi nimic mai mult şi mai ales intelectuală, pentru că omul din popor poate e mai unitar în viaţa de toate zilele. Vorbesc de acea elită a poporului de jos, care trăieşte efectiv evlavios, este mai multă legătură între viaţa de toate zilele şi ceea ce trăieşte.Intelectualul român este un neputincios. Nu vorbesc de cel ce nu crede, dar cei care cred, sunt nişte neputincioşi; toată credinţa lor se reduce la un fel de reverie.

Crucea noastră ortodoxă, în ciuda tuturor darurilor minunate ale bisericii noastre, este izolată, nerodnică; dacă are o pietate, se duce o pietate personală, nu este trăirea aceasta într-o unitate. Îmi aduc aminte de minunatele nuclee ruseşti de la Paris, cu care am ajuns în contact, care făcuseră o frăţie şi,deoarece nu aveau un preot — sau poate nu aveau un preot exact cum doreau ei; — au rugat pe un doctor în medicină să se facă preot, a învăţat teologia special, numai pentru grupul lui şi el era, cum îi spuneau ruşii aceştia, „centrul mistic” al lor: vedeţi ce lucru de trăire?

Dar viaţa lor de toate zilele era plină de atmosfera aceasta creştină. În loc să se discute, ca la noi, fel de fel de lucruri intelectuale sau filosofice, oamenii aceştia discută astfel (am avut o înţelegere extraordinară între aceşti oameni). Lucrurile acestea nu erau ca un fel de bisericuţe, în care fiecare intră într-un căldicel conflict, pentru a trăi într-un fel de beatitudine. Oamenii aceştia aveau din unitatea pe care au făcut-o, au avut roade, pentru că, fără să fie o atitudine misionară – cum ne-am obişnuit să credem că trebuie să fim -, prin felul lor de a fi; prin viaţa lor poate în afară nu mărturiseau un caracter pur creştin, cât era o problemă de interioritate a fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc şi prin influenţa aceasta aproape tacită, aduceau şi pe alţii în aceste cercuri şi cercurile se înmulţeau şi se poate spune că au avut o înrâurire în toată lumea occidentală.

Nu ne putem da seama că se scrie literatură în privinţa lucrurilor acestea şi ce influenţă au prin felul acesta.În ce sens?

Un mirean s-a întors să trăiască biserica, să nu fie numai în biserică. Să trăiască, cum?

Să-şi trăiască însăşi viaţa lui pe un anumit stil, care este stilul bisericii. Nu ne putem da încă seama de aceasta, de influenţa acestor ruşi în biserica anglicană – aş putea zice că au revoluţionat-o (Înalt Prea Sfinţitul ştie toate lucrurile acestea, pentru că a luat contact cu ei). Şi atunci vedeţi, cuvântul meu care e niţel ieşit din nostalgia aceasta, — eu am trăit şi ştiu că se poate realiza şi din tristeţea aceasta că la noi încă nu există unităţi de acestea. S-ar părea ciudat, — am un prieten — care e poate aici — l-am cunoscut de curând şi care o seară întreagă m-a chestionat ce poate fi întâlnirea aceasta? — să nu se facă nici o polemică! —deci, există nedumeriri. Pentru ce?

Pentru că lucrul e abia înfiripat, dar mă gândeam chiar astăzi câte roade, dincolo de ceea ce gândim noi fiecare, care ar putea să fie rodul acesta? Pentru că atunci când te însumezi realităţii acesteia de duh bisericii, prin noi şi dincolo de valoarea noastră a fiecăruia,— fiecare avem pretenţiunile şi nedumeririle, şi necredinţele, şi atâtea şi atâtea lucruri de spus. Pentru noi, ştim fiecare dintre noi, dar atunci când te aduni doi sau trei în numele realităţii acesteia care ne depăşeşte, pe care nu îndrăznim s-o numim, ea lucrează printre noi şi dacă avem agerimea necesară, am ajuns la un stadiu de a vedea lucrurile duhovniceşte, ne minunăm de lucrarea aceasta care e printre noi şi atunci vedeţi că introducerea aş dori să spargă răceala aceasta care există între noi, cu toate că marea majoritate suntem prieteni şi necunoaştem, dar trebuie să mărturisim.

Dacă ne-am aduna să flecărim cine ştie ce flecăreală,am putea imediat să intrăm într-o comunicare, am putea fi liberi şi compleţi cu întreaga noastră personalitate.Îmi dau seama că atunci când te apropii de lucruri pe care le-ai trăit aşa de puţin, — pe care le ştii că sunt ceva de limită, oamenii se încălzesc mai greu unul cu altul, ajung în comunicare mai greu, sau nu ajung, în primul stadiu, să simtă că rodeşte interior din ei pe tema problemelor de natura aceasta.

66

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: