Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 02:26

TREI CONFERINŢE ŢINUTE DE

PĂRINTELE DANIIL LA CERNĂUŢI ÎN 1943

I

Primul meu gând, după liturghia aşa de frumoasă şi după ospitalitatea cu care Înalt Prea Sfinţia Voastră ne-a primit şi prietenia pe care o am faţă de Înalt Prea Sfinţia Voastră, ţin să mulţumesc din tot sufletul pentru „bucuria şi posibilitatea de a veni aici. Şi, ca să sar dintr-odată peste atmosfera oficială, pentru că, pentru ca să rodească lucrurile pe care ni le-am propus trebuie să ajungem la un spirit de familiaritate şi de înţelegere intimă, — pe care de multe ori spiritul oficial nu o permite; Şi ca să fac abstracţie de frumuseţea sălii acesteia, să mă consider într-o mică chilie cu nişte prieteni.

În programul acesta al nostru, datorită împrejurărilor şi datorită faptului că unii din prietenii noştri care trebuiau să vină lipsesc, — de ce lipsesc?, poate şi din pricină că n-au putut, iar alţii, Părintele Nae Popescu este bolnav, — datorită acestui lucru, va trebui eu să fac această deschidere, pe care ar fi trebuit să o facă părintele Nae.Cum am putea organiza programul acesta, ca să putem, luându-o de la un lucru care este apropiat, să mergem mai departe? Cum am conceput acest program?

Cel care face această introducere nu face propriu-zis o conferinţă, ci caută să pună o problemă la stadiul celor care iau parte şi cei care fac parte din astfel de cercuri trebuie să fie şi ei conlucrători şi împărtăşitori. Problema nu e atât să spunem lucruri interesante, cât să ne mărturisim un anumit stadiu la care suntem, şi folosul cel mai mare ca din întâlnirea aceasta, care ar părea după mentalitatea obişnuită că s-ar putea ca oamenii care fac parte din astfel de cercuri să se desprindă de existenţa cercului, să rămână fiecare în mediul lui. Nu, întâlnirea aceasta concretă a noastră, sub auspiciile sub care am căutat să ne aşezăm, are o importanţă mult mai mare decât se pare.

Încercarea ca intelectualii să intre în trăirea sobornicească, într-un contact viu unii cu alţii şi din contactul acesta viu să poată ieşi o împlinire pentru toţi. Pentru că,oricâtă personalitate am avea, în realitate suntem insuficienţi noi înşine. Prin urmare, noi am venit aici dintr-o necesitate personală…, — cel puţin o parte dintre noi dacă nu toţi.

Azi dimineaţă gândindu-mă că va trebui să ţin acest cerc, o meditaţiune şi ca o încercare de ordin,în legătură cu problema aceasta: „Calendar şi priveghere”, am pus câteva gânduri aici pe hârtie.Prima dată când m-am gândit, în urma întâlnirii cu Înalt Prea Sfinţitul să organizăm aceste zile de priveghere, ne-am gândit cum să facem şi din spontaneitatea unuia din noi, am zis: — Ce zile avem de reculegere de la 1 la 7 August, fără să propunem nişte probleme luate din fantezia noastră sau de ordin logic, cu efort intelectual? Hai să luăm calendarul şi să ne uităm ce hram are fiecare zi. Aşa că lucrul acesta pornind de la gândul şi siguranţa pe care o avem, că, calendarul creştin are o organicitate; adică întotdeauna — şi lucrul acesta îl vom discuta pe larg când vom trece la partea de discuţiune, că în ciuda aparenţelor, fiecare zi are un sfânt care a venit în calendar datorită unor condiţiuni în afară propriu-zis de unitatea spirituală, cu folos de pietate spirituală şi lucrul acesta l-am constatat când am studiat săptămâna asta între sărbătoarea ieşirii Sfintei Cruci şi Schimbarea la Faţă.

Imediat, de la prima dată ne-am dat seama de posibilitatea de a ne ordona o ritmică spirituală pe datele acestei săptămâni.Dar ceea ce este mai interesant este că adâncind chiar viaţa fiecărui sfânt, de multe ori cu toate particularităţile unei vieţi minunate, vom citi în fiecare zi la hramul fiecărui sfânt,după slujba de dimineaţă şi după citirea acestui hram cu viaţa sfântului ca un argument al întregii zile şi plecând de la lucrul acesta, anume de la gândul că această organicitate corespunde şi necesităţilor noastre intelectuale, problematicile sunt strâns legate între ele şi corespund de la o zi la alta perfect, dar gândindu-mă şi la partea pur duhovnicească, spirituală, a lucrului. Şi acum, ca să pot să intru mai bine în mărturisirea aceasta şi să capete o viaţă, să trecem de la poate stânjenitoarea aceasta pasivitate pe care o avem aşteptând un lucru, când înrealitate trebuie să contribuim toţi, — voi citi dintr-un exerciţiu scris azi dimineaţă.„Omul cu mintea limpede îşi dă seama că orice ar face…………Totul e „ordine”: ordine intelectuală, ordinea sentimentelor, ordinea lăuntrică, ordinea din afară, ordinea publică, şi, — cu o expansiune pejorativă „ordinea ordinii”!

Poate niciodată ca acum n-am fost obsedaţi mai mult de ideea şi sforţarea de a afla „adevărata ordine”,originea nouă; dar, ciudăţenia, ciudăţeniilor, — niciodată ca acum, tocmai din pricina acestei reale şi sincere porniri spre ordine, căderea noastră e prin ordinea noastră, prin ceea ce e mai bun, prin ceea ce e mai măreţ.Nu voi face pe proorocul, — mai ales astăzi şi în acest loc; dar putem spune că vom asista nu la prăbuşirea atât a popoarelor şi a oamenilor slabi, nedisciplinaţi…; acest lucru e simplu să fie înţeles, — ci la prăbuşirea spre uimirea noastră, la prăbuşirea tocmai a acelor popoare şi inşi mai disciplinaţi, mai supuşi rigoarei, chiar tiranice a unei anumite ordine. Aş putea spune că, cu cât desăvârşirea şi măreţia acestei ordini va fi mai uimitoare, cu atât căderea va fi mai vertiginoasă.

Acest lucru nu este un paradox, nu e ceva spus din gustul de afi original, ci e realitatea.Vă veţi întreba, de ce şi cum?

Foarte simplu. Fiindcă această ordine a omului deplin chibzuită, dusă oricât de departe, rămâne pururea parţialitate. Omul fiind mărginit, o parte, nu tot; toată prevederea lui nu poate fi decât mărginită. De fapt, ordinea omului, — mai ales a celui de azi, — este ordinea numai a minţii lui — şi de fapt, o dezordine, o tăgăduire faţă de marea ordine misterioasă.

Ordinea omului, oricât de amănunţită, rămâne nebunie, pentru că nu ţine seama de ordinea sfântă, de ordinea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ne pedepseşte, ne lasă la ordinea minţii noastre, care ne duce la dezordine, la dezastru tocmai ca din această sfărâmare a noastră între noi să se facă întregirea. Noi trăim azi — viu şi tragic — această sărăcie din belşug, această paradoxală încălcare a ordinilor, — această dezordine a ordinilor, care prin falimentul lor, trebuie să ne ducă din nou la ordinea lui Dumnezeu, şi căreia trebuie cu toţii să ne supunem.

Este surprinzător cât de asemănătoare este această mică meditaţiune, neştiut, fără contact cu părintele care a vorbit astăzi, în biserică şi care spunea, sub o altă formă, cam acelaşi lucru. Neapărat că această exprimare oricum abstractă, — vă rog să credeţi, nu este o declamaţie, — aici ar fi partea de accent a mea personală, pe care aş dori să o spun; este că cei care am venit aici am simţit insuficienţa ordinilor obişnuite şi necesitatea de a ne însuma ordinii bisericii, care este de fapt ordinea lui Dumnezeu.

Aici străduinţa pe care o vom face este în realitate tocmai scopul şi titlul acestor privegheri pornite din necesitatea aceasta a unei ritmice necesare. Pentru ca să biruim în sensul spiritual al cuvântului, am văzut că trebuie să ne întoarcem în mod special la Biserică.Viaţa de toate zilele ne fură cu ordinea aceasta a ei şi atunci, gândindu-mă la această expresiune aşa de minunată a Evangheliei: „Suntem din lume, dar nu suntem ai lumii.”

În realitate orice om care vrea să se realizeze pe el însuşi, după un tip superior al icoanei lui Hristos care vrea să-şi realizeze ordinea lui, simte groaza acestei lumi, care vrea să-l fure, —şi de cele mai multe ori îl fură.

64\65

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: