† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 03:16

Unul dintre aceştia a fost Pr. Arsenie Boca de la Mânăstirea Sâmbăta. Nu vă puteţi imagina dumneavoastră tinerii de azi, eu eram un tânăr ca dumneavoastră. Auziseră despre dânsul. Se vorbea ca despre un om dăruit lui Dumnezeu. Ştiţi că în legătură cu astfel de oameni se spun uneori şi lucruri exagerate, dar se spun şi lucruri adevărate. Despre el auzisem, ceea ce nu era imposibil. Eu l-am cunoscut foarte bine. El m-a călugărit. Aşa că vă imaginaţi că l-am cunoscut foarte bine, dar înainte de a fi călugărit de el la Mânăstirea Prislop în 1949, el a stat la Mânăstirea Sâmbăta şi aici veneam noi, grupuri mari de studenţi din Bucureşti, care îl audiam în vacanţe deoarece în vacanţe el pregătea conferinţe de iniţiere creştină, şi de iniţiere în rugăciune, paralel cu cei din Bucureşti fără să se ştie, fără să se fi văzut cu ei.

Deci iată aveam un centru la Bucureşti şi un centru pentru Transilvania. Amintirea lui şi astăzi se păstrează, cel puţin în zona Făgăraşului, cei care sunteţi de pe acolo ştiţi foarte bine, şi în zona Sibiului. Conta ca un om înainte-văzător. Eu mi-aduc aminte că făceam drumul de la Bucureşti, cu trenul până la Voila, şi de acolo pe jos, dar când ne dădeam jos din tren, nu mă dădeam numai eu, sau numai noi studenţii de la Bucureşti. Se dădeau mulţimi şi plecau pe jos în drum către Sâmbăta.Ei bine, ştiţi ce vorbeau acei oameni între ei? Şi cu câtă convingere, cu câtă credinţă.De pildă, spunea o femeie alteia: „Tu, nu mânca că te vede Părintele. Azi e post, te vede Părintele şi ai să ajungi acolo şi ai să vezi c-o să-ţi spună.”

La asemenea scene, v-am dat un exemplu, dar multe altele de acest fel se întâmplau.Lumea avea o mare credinţă, o mare evlavie la Părintele Arsenie şi am trăit acolo cu adevărat sentimente ca în primele zile ale creştinismului.Lumea venea cu multă evlavie, cu multă credinţă, se spovedea. În special accentul contactului cu Pr. Arsenic Boca, era în esenţă, prin spovedanie şi în cea mai profundă deplinătate ortodoxă. Pentru dânsul spovedania, contactul direct, schimbul de idei,cunoaşterea directă era foarte importantă. O spovedanie la el nu dura aşa două minute, am făcut cutare, cutare şi cutare, Domnul să te binecuvinteze, te iert şi te dezleg. Nu.O spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Avea răbdare până când sfârşea tot. Nu neaparat să-l descoase pe om, ci să-l elibereze cu adevărat nu numai de păcatele grosiere, de păcatele acestea imediate, de păcatele trupeşti la care unii duhovnici se concentrază pe nedrept numai asupra lor, ci şi la cele ale minţii, ale inimii, cele ale simţămintelor şi simţurilor bineînţeles, dar şi cele ale simţămintelor, acelea la care se referă Mântuitorul atunci când spune că cine a văzut a şi păcătuit, dacă vederea lui a fost cu păcat.

Ei, bine, contactul cu Pr. Arsenie era de această natură şi de aceea oamenii aveau convingerea că „el vede”, că le citeşte în suflete. Bineînţeles că el acumulase şi o experienţă deosebită din aceste contacte profunde cu sufletele oamenilor, dar avea şi darul lui Dumnezeu,fără îndoială pentru că el spovedea după toată rânduiala, în biserică, în veşminte.  Întotdeauna în Biserică, întotdeauna în veşminte, cu cartea în faţă şi la urmă făcea dezlegarea legală. Cine ieşea de la spovedanie de la dânsul, ştia că, cu adevărat este eliberat de toate relele dintr-însul,născut cu adevărat din nou.

Deci aceasta se întâmpla concomitent cu ceea ce se întâmpla la Bucureşti. Şi acum vine lucrul cel mai interesant. Aud unii de alţii şi Pr. Arsenie Papacioc ia contact cu cei de la Bucureşti. Iar de la Bucureşti vin să-i facă o vizită Pr. Agaton (Sandu Tudor) şi cu Pr. Benedict Ghiuş şi au o lungă convorbire în care îşi armonizează într-un fel punctele de vedere, şi felurile ambelor mişcări duhovniceşti pe aceeaşi pregătire pentru intrarea în „marele întuneric”. Întuneric în care după aceea va intra însuşi Pr. Arsenie Boca, care a fost scos în momentul decretului, cum am fost mulţi dintre noi, din Mânăstire, şi a trăit aşa până cu puţin înainte de revoluţie, când a trecut la Domnul şi el, îngropat la Mânăstirea Prislop, unde a fost stareţ, unde m-a călugărit pe mine în anul 1949, şi despre a cărui activitate spirituală mai este de acum încolo de spus.

57

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: