† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 03:22

Trupele române, care au înaintat dincolo de Nistru, au găsit într-un colhoz din Ucraina 2 oameni, muncitori. O vreme, unul a fost tractorist. Unul din ei era Nicolae al Rostovului, iar al doilea era Pr. Ioan Culâghin de la Mânăstirea Optina, Mânăstire unde cu începutul secolului al XIX-lea înflorise cel mai vizibil curentul paisian, iar acest Ioan Culâghin era ultimul dintre părinţii mânăstirii Optina, după ce Mânăstirea a fost distrusă şi toţi călugării împrăştiaţi, omorâţi, cei mai mulţi. El s-a retras probabil într-un colhoz oarecare ca muncitor.

Acolo l-au găsit armatele române, acolo s-a descoperit cine este şi a fost adus, şi s-a stabilit, împreună cu Nicolae de Rostov la Mânăstirea Cernica. Episcopul Nicolae de Rostov la scurt timp după aceea a şi murit. Cei care vizitaţi Mânăstirea Cernica îi puteţi vedea mormântul.Ioan Culâghin a luat legătura cu acest cerc de intelectuali de la Mânăstirea Antim, şi cu acest cerc de studenţi de la Mânăstirea Antim, cercul „Rugul Aprins”, şi a adus din nou spiritul paisian al rugăciunii neîncetate, al rugăciunii inimii pe care printr-un foarte bun interpret, el însuşi un mare rugător, Pr. Gh. Roşca, deci prin acest interpret a putut sta de vorbă cu noi toţi o perioadă destul de îndelungată, cred că până în anul 1946, dacă îmi aduc bine aminte, în care el a predat „Rugăciunea inimii”.

A fost un profesor de rugăciune, dar nu aşa un profesor oarecare, a fost un profesor care a iniţiat în rugăciunea minţii pe fiecare în parte, şi cărora le-a citit o rugăciune specială de iniţiere creştină, eu sunt în căutarea acestui text pe care l-am avut, dar pe care mi l-a confiscat securitatea când m-a arestat la un moment dat, pentru că e un text foarte interesant care provine de la Mânăstirea Optina şi care e un text de iniţiere în rugăciunea inimii şi a făcut fiecăruia o slujbă specială, o slujbă de predare a rugăciunii, cu îndemnul ca aceasta s-o faci orice s-ar întâmpla.

Ei bine, trebuie să ştiţi că aproape toţi, şi Părintele Stăniloae a făcut parte din această grupare (mi-aduc aminte că cel puţin două conferinţe ale Părintelui Stăniloae, le-am ascultat şi eu). Aproape toţi care au luat parte la această mişcare de iniţiere în rugăciune, cu adevărat au trecut prin perioade de întuneric. Nu ştiu dacă vreunul din ei a scăpat de închisoare, dar toţi au plecat cu această întărire sufletească, şi cei mai mulţi dintre ei au ieşit şi, şi-au continuat după aceea misiunea lor spirituală.Tangenţe cu acest grup au avut şi unii care n-au participat direct acolo, dar care se ţineau informaţi de acest grup.

Nu veneau de frică şi am să vă dau două nume şi nu nume oarecare: poetul Ion Barbu, academicianul de mai târziu, şi marele matematician Octav Onicescu. La aceştia ne duceam noi, acasă, din când în când, în grupuri mai mici, şi stăteam de vorbă şi le spuneam ce se petrecea în adunările de la Mânăstirea Antim. Dintre toţi cei de acolo, sigur unii dintre ei fiind morţi. Al. Mironeseu a murit şi fiul lui a ajuns în închisoare,s-a eliberat după aceea, acum e în Elveţia, s-ar putea ca el să mai aibă unele documente legate de această mişcare. Alţii nu s-au mai întors niciodată şi, părerea mea e că trebuie să fie consideraţi printre martirii reali ai neamului nostru, printre care şi Părintele Daniil Tudor, care a murit în închisoarea de la Aiud înainte de 1964, deci înainte de momentul eliberării tuturor deţinuţilor.El a murit şi a fost îngropat într-o groapă comună. Nu i se ştie locul.

M-am gândit să facem nişte demersuri la Ministerul de interne, să vedem dacă am putea să-i găsim cumva trupul, să-l recuperăm, să-l aducem, să-l îngropăm undeva creştineşte, într-un cimitir la Cernica unde este îngropat Nicolae de Rostov.Pr. Ioan, acest „Paisie redivivus”, el n-a fost arestat de noi, de români, dar într-o noapte s-au prezentat doi ofiţeri sovietici care l-au chemat până la Ambasada sovietică cu politeţea diavolului, l-au chemat până acolo, ba chiar se pare că i-au dat drumul pentru o noapte şi i-au spus să vină mâine din nou. În acest timp el a scris o scrisoare pe care eu o am,dar când s-a dus a doua zi, nu s-a mai întors.Se pare că a fost dus din nou în Rusia, judecat şi condamnat la moarte. Pentru ce?

Pentru că venise şi predase aici rugăciunea inimii. Pentru altceva nu putea fi. Bineînţeles că la proces va fi fost acuzat de trădare, aşa cum toate procesele erau contrafăcute pe vremea aceea.Tot în momentele acelea se întâmpla în România şi apariţia altora, persoane pline de har care să contribuie la aceeaşi pregătire de intrare în lunga perioadă de întuneric.

56

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: