Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 03:43

PREGĂTIREA PENTRU INTRAREA ÎN MARELE ÎNTUNERIC *

Dacă îmi daţi voie, acum, câteva minute, m-am gândit să mă introduc în această întâlnire a noastră cu nişte date istorice pe care aş vrea să vi le prezint, asupra cărora n-am scris încă nimic, asupra cărora am de gând să scriu, despre care am deja unele izvoare care să stea la baza a ceea ce vreau să scriu şi, iată că dumneavoastră vă nimeriţi să fiţi, fără să fi avut intenţia aceasta anume, primii care veţi auzi despre acest lucru. Sunteţi toţi tineri, aproape toţi atât de tineri, încât cele despre care vă voi vorbi eu, vor fi atât de în urmă, în istorie, încât dumneavoastră veţi realiza că e cu adevărat istorie, trecut, pentru că nici unul din dumneavoastră, cu excepţia celor de vârstă mai puţin înaintată nu aţi existat pe vremea aceea.

Lucrurile despre care vreau să vă spun câteva cuvinte se petreceau îndată după războiul al II-lea mondial şi e aproape o revelaţie, descoperire a lui Dumnezeu, o lucrare a lui Dumnezeu în lume şi în România ceea ce s-a întâmplat atunci, într-o perioadă nu prea lungă şi anume, i-aş zice eu: „pregătirea pentru intrarea în marele întuneric”, „Marele întuneric” care era venirea asupra ţării noastre a acestei perioade de aproape jumătate de secol de întuneric, în care sub toate raporturile sociale, politice, culturale, în ştiinţă, în filosofie, totul a fost falsificat, totul a fost întors pe dos, totul a fost redus la lucrurile cele mai nesemnificative din punct de vedere al credinţei. Fiindcă nu s-a putut spune adevărul nici cu privire la ştiinţă şi la descoperirile ştiinţei, s-au spus chiar minciuni; nu s-a putut spune adevărul nici cu privire la descoperirile filosofiei, ba chiar aş putea spune mai mult, filosofia a fost chiar înlăturată complet, filosofie nici nu s-a făcut, filosofia a fost înlocuită cu economie politică, pur şi simplu, iar în ceea ce priveşte Biserica s-a încercat reducerea la cult.

Sigur că Biserica a fost cu înţelepciune dirijată de Dumnezeu să nu rămână redusă numai la cult. Cu toate greutăţile care au fost, Biserica, totuşi, a promovat învăţământul teologic adică, şi-a pregătit viitoarele generaţii de preoţi. Biserica a dat posibilitate celor ce au putut, să studieze, să scrie, au avut şi avem din acea perioadă o bogată şi adâncă literatură teologică de care trebuie să ne folosim, de care putem să ne folosim, din care trebuie să eliminăm foarte puţine lucruri, care trebuiesc eliminate, dar în cea mai mare parte ne putem folosi de cercetările teologilor, dar în general, sentimentul pe care l-au avut o mare parte din vizionarii de după război, a fost acela că intrăm într-un mare întuneric, într-o mare perioadă de întuneric.

Şi atunci câţiva din ei, cu care aşa s-a întâmplat de am putut fi în legătură la vremea respectivă, — de aceea ce voi scrie va veni mai mult dintr-o experienţă personală şi întâmplător şi din jurnalele, din notele, din caietele rămase de la unii din ei —, câţiva vizionari, zic, au desfăşurat atunci o activitate spirituală profundă şi largă ca şi cum şi-ar fi zis aşa: „Intrăm în labirint, intrăm în catacombe, intrăm sub pământ, intrăm într-o perioadă lungă şi neagră în care toţi vom fi cenzuraţi, în care Dumnezeu însuşi va fi cenzurat, ca să nu ni se poată adresa cum trebuie; în care noi înşine vom fi cenzuraţi să nu putem să vorbim despre Dumnezeu tot ce-am vrea şi tot ce avem datoria să vorbim, şi atunci trebuie să ne pregătim pentru această intrare în întuneric.

Am să vă dau câteva din elementele acestei pregătiri. Sunt câteva jaloane care trebuiesc neapărat menţionate şi care vor constitui după părerea mea — şi vă spun acuma un lucru pe care dacă voi reuşi să-l dovedesc şi să-l încheg cum trebuie — va putea constitui cel de-al treilea mare eveniment, cea de-a treia mare epocă a spiritualităţii româneşti din decursul istoriei ei.

Prima a fost cea paisiană cu rugăciunea minţii, pe care Paisie Velicicovschi de la Mânăstirea Neamţu o învăţa tuturor călugărilor şi tuturor mirenilor, care a tradus cele mai multe cărţi din literatura greacă, din literatura slavă în româneşte şi în ruseşte, şi a întemeiat un curent de duhovnicie, de spiritualitate, zicem noi cu un cuvânt mai modern, atât în Moldova, dar mai ales în Rusia, unde el şi-a trimis manuscrisele pe care le traducea în limba slavă, din greacă, din Sfinţii Părinţi greci şi, în special de la acei Sfinţi Părinţi care s-au ocupat cu rugăciunea neîncetată, aşa-numită rugăciune a minţii, rugăciunea inimii sau rugăciunea minţii făcută în inimă, o rugăciune veche încă de pe vremea părinţilor celor mai de demult,din vremea lui Antonie cel Mare, din vremea ucenicilor lui până la obştile mari care s-au format spre sfârşitul veacului al IV-lea.

––––––––––––––––––––––-

* Cuvântul rostit de Î.P.S. Mitropolit Antonie Plămădeală la şedinţa Ligii Tineretului Ortodox din data de 24 mai
1991 (la Cluj).

53

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: