† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:06

Nu textul interesa. Textul îl ştiau pe de rost. Îi interesa doar ritmul trăirii spirituale.Sandu Tudor avea porniri temperamentale, de fost ziarist bătăios. Nu făcea deloc economie de asta în predică. Se răstea, dădea înapoi, iar se răstea, iar dădea înapoi.„Nenorociţilor, păcătoşilor, Dostoievski a spus, aşa şi aşa…” Că erau păcătoşi şi nenorociţi era adevărat, şi toţi îl înţelegeau. În felul acesta îi atrăgea, şi atrăgea foarte multă lume dintre pelerinii care veneau la schit. În afară de intelectuali, pe care el îi dispreţuia cu discreţie,ascultătorii, ţărani, nu-l înţelegeau deloc.

De altfel, el ştia acest lucru. Dar cum v-am spus, nici nu-l interesa. „Ce mă interesează, dacă nu m-au înţeles. Ai văzut cum plângeau?” Apelul lui era la partea afectivă,emotivă. Pe aceasta era interesat s-o degajeze din predica lui. Mai apoi, n-aş şti cum să vă spun, pentru că acestea sunt lucruri de taină, devenise foarte căutat şi ca duhovnic. Venea multă lume la el să se spovedească. Acesta înseamnă foarte mult lucru! În Bucureşti, cât este el de mare, dacă sunt doi duhovnici buni, e mult! Eu ştiu numai unul. Sandu Tudor, prin schiturile prin care a umblat a fost un duhovnic bun. Căutat. Ţineţi cont!

Restul este de multe ori spovedanie de rutină. Spune: „ti, ti, ti, la, la, la, am făcut cutare şi cutare.” „Bun, poftim la împărtăşanie.” Asta-i apă de ploaie, nu e spovedanie.Eu am cunoscut doi, trei duhovnici care făceau spovedanie cum trebuie, adică discuţie,analiză, pricepere a ceea ce putea fi păcat.

Unul era părintele Arsenie Boca, despre care am să scriu, dacă nu o carte, măcar un articol. Mi-a fost stareţ la Prislop. El m-a călugărit, încât am şi o datorie filială să scriu despre el şi mişcarea po care a iniţiat-o la Sâmbăta. Arsenie Boca,datorită politicii vremii, a trebuit să fie apărat de Mitropolitul Nicolae Bălan şi mutat la Prislop, pentru că Sâmbăta intrase de fapt în colimatorul Securităţii. Aşadar, l-am cunoscut ca duhovnic mare pe Părintele Arsenie Boca, pe părintele Cleopa, pe părintele Daniil Tudor şi pe părintele Sofian de la Mânăstirea Antim din Bucureşti.În afară de cei care trăiesc, părintele Sofian, poate din neştiinţa mea, dar mi-ar fi greu acum să vă spun care ar putea fi al doilea în viaţă.

Poate părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, care a fost ucenicul părintelui Cleopa şi care are şi el o istorie interesantă. A trecut prin închisori. Era un tinerel de 18 ani când a fost primar la Zărneşti. După aceea în închisoare, a renunţat la legionarism şi la orice politică şi a intrat în monahism. Acum are 80 de ani şi este încă duhovnic bun şi lucid la Mânăstirea Techirghiol.

CARMEN DUMITRIU: — Cum a ajuns Sandu Tudor la Prislop ca să vă năşească pe dumneavoastră?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Eu eram un mic personaj, nu celebru, pentru că nu aveam de ce, dar eram cunoscut. Relaţiile şi convorbirile cu mine aveau, probabil, un iz mai deosebit. Nu ştiu prin ce mă voi fi remarcat anume. Mai târziu m-am remarcat prin câteva studii. Am prezentat o bibliografie uşor comentată, bineînţeles, nu exhaustivă a studiilor de spiritualitate apărute în toată lumea. O am. E tipărită. Lucrul acesta, făcut la ora aceea, era şi o mare îndrăzneală, dar era şi dovada unei informaţii multilaterale mai rare. Eram preferatul părintelui prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Eram şi puţin afectat, ca un tânăr care era conştient că ştie carte.

Vara veneam la Mânăstirea Sâmbăta îmbrăcat într-un costum alb şi cu baston. Eram ca un june prim din secolul XIX, nu-i aşa? Bastonul îmi dădea un prestigiu şi un aer deosebit,aşa, plasat între ridicol şi măreţie. Lumea care mă cunoştea de atunci îmi zicea: „Păi, tu erai arhiereu înainte de a fi! Noi aşa te vedeam.”

Eram aşadar un personaj cunoscut, în facultate fusesem preşedintele Uniunii Studenţilor Teologi. Eram unu din cei doi reprezentanţi ai Facultăţii de Teologie în Oficiul Universitar, unde fiecare facultate din Universitate avea câte doi reprezentanţi. De la Teologie eram eu cu părintele Bordaşiu Nicolae, acum, în Bucureşti. Acolo m-am făcut cunoscut întoată Universitatea.

Eram membru în „RUGUL APRINS” şi nu eram dintre cei din urmă. Participam la discuţii şi probabil m-am remarcat. Trec peste multe detalii. Cred că am povestit cum într-o săptămână mi-am dat toate examenele anului IV şi am luat şi licenţa la Cluj. În aceeaşi după-amiază am plecat la Mânăstirea Prislop de lângă Haţeg, Mânăstire izolată, capăt de drum, zidită de Nicodim cel sfinţit prin secolul XIV, ctitor şi al mânăstirii Tismana şi Vodiţei şi, poate şi al Mânăstirii Neamţu din Moldova. Oricum, e personajul cel mai important al începutului monahismului la români.

De acolo i-am trimis vorba Părintelui Daniil,considerându-mă în continuare membru al „RUGULUI APRINS”, că m-am hotărât să intru în monahism şi că aş fi foarte bucuros dacă ar veni să fie naşul meu. Răspunsul a fost prompt. A venit. Aşa mi-a fost părintele Daniil naş, iar cel care m-a călugărit, a fost un alt om celebru al vremii, Părintele Arsenie Boca. Am avut aşadar un privilegiu, aş spune unic în România.

CARMEN DUMITRIU: — Părintele Arsenie era stareţ la Prislop atunci?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Da, din motive de securitate personală.Mitropolitul Nicolae Bălan ca să-l apere îl mutase de aici de la Sâmbăta, la Prislop. Am avut prin urmare şansa, nu ştiu dacă a mai avut-o cineva, de a avea stareţi pe cei trei mari mentori de spiritualitate românească din a doua jumătate a secolului XX: pe Arsenie Boca, pe Daniil Tudor şi pe părintele Cleopa. Acestea erau curentele spirituale din România vremii şi rămân până azi.

CARMEN DUMITRIU: — Care sunt cele trei curente spirituale?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE — E vorba de trei curente ale secolului nostru: curentul Rugul Aprins cu Daniil Tudor de la Antim, curentul Sâmbăta, care a fost o mare mişcare de masă, întemeiată, condusă de părintele Arsenie Boca şi curentul Cleopa care, de asemenea, este un curent religios de masă, în Moldova până în zilele noastre, început la Mânăstirea Slatina şi continuat la Mânăstirea Sihăstria de părintele Arhim. Ilie Cleopa.

51/52

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: