† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 14, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:55

Intru la mitropolit. Parcă îl văd cum stătea la biroul său de la parter. Avea biroul la parterul palatului mitropolitan din Iaşi. Avea o sobă. Am intrat şi, sigur, am făcut plecăciunile de rigoare şi pe urmă m-am aşezat aşa, la sobă. Probabil era toamnă, nu mai ştiu ce lună era, că m-am aşezat cu mâinile sprijinite la sobă şi am zis: „Înalt Prea Sfinţia Voastră, vin, iată, cu o scrisoare din partea părintelui Cleopa”.

El ştia că părintele Cleopa era deja o personalitate la ora aceea, personalitate mai ales prin trecerea pe care o avea în faţa lumii, în faţa Bucovinei, în faţa credincioşilor din zonă care veneau cu traistele în fiecare duminică şi în fiecare miercuri şi vineri. Cleopa avea deja o notorietate de personalitate duhovnicească, încât m-am folosit de asta şi am spus: „Iată, vin cu o scrisoare de la părintele Cleopa, şi v-am ruga,Înalt Prea Sfinţite, să aprobaţi ca să-l primim pe Sandu Tudor în obştea noastră şi, după aceea să-l repartizăm la Rarău, unde n-avem pe nimeni”.

„Cum?” Mitropolitul Sebastian era ardelean şi zise: „Cum, mă? Cum, mă, pe bezmeticul ăla să-l primim, noi la Mânăstire? Pe bezmeticul ăla? Voi nu vă daţi seama ce faceţi?”

Eu l-am lăsat să se dezlănţuie după care i-am spus: „Înalt Prea Sfinţite, sigur aveţi dreptate, el aşa a contat şi în lumea scriitorilor şi în lumea Capşei de altă dată. Dar, totuşi,acum este călugăr! Ba pot să vă spun încă mai mult, a fost naşul meu de călugărie. Eu am o datorie şi personală şi sufletească faţă de el, fiindcă el m-a luat pe sub mantie când am fost călugărit la Mânăstirea Prislop, încât vă pot spune că este alt om decât acela.”

„Fii mai serios, mă! Sandu Tudor? Sandu Tudor, călugăr? Sandu Tudor să se schimbe?”

„Înalt Prea Sfinţite, vă rog să mă credeţi, este un alt om. Uite, şi părintele Cleopa îl recomandă. Nu cred că părintele Cleopa ar face aşa o recomandare fără să se fi gândit bine la ceea ce face!”

Zice: „Bine, mă, treaba ta, treaba voastră, dacă vrea şi exarhul, n-am nimic împotrivă!”Atunci, eu am profitat de discuţia pe care o avusesem cu exarhul şi am exagerat puţin şi i-am spus: „Înalt Prea Sfinţite, să nu credeţi că am venit înaintea Înalt Prea Sfinţiei Voastre nepregătit. Cu părintele Buşcu am avut deja o discuţie, şi dânsul este de acord să-l primim.”De fapt, Buşcu îmi spusese: „Du-te la mitropolit şi dacă acesta vrea, atunci treaba voastră, eu mă spăl pe mâini.”

Eu i-am spus mitropolitului: „Vin acum de la părintele exarh şi acesta este de acord. Numai să fiţi de acord Înalt Prea Sfinţia Voastră.”

„A zis Buşcu aşa? Nici ăsta nu e prea întreg la cap, dar dacă a zis, du-te la el şi adă-mi o recomandare.”Trebuia neapărat o propunere a exarhului. Mă duc la Buşcu din nou. Zice: „Nu-i aşa că mitropolitul te-a dat afară? Ştiu că el cunoaşte toate istoriile lui Sandu Tudor.”

Zic: „Uite ce, părinte exarh, o să fiţi surprins, dar mitropolitul este de acord. Însă potrivit formalităţilor trebuie să mă duc cu propunerea dumneavoastră pe care el să zică da.”

Zice: „Treaba Mitropolitului dacă vrea să vă încarce cu un asemenea om… Treaba lui. Propun să fie primit.”Mă duc din nou la mitropolit să spun: „Uitaţi-vă, am propunerea exarhului, care este de acord să-l primim.”

Mitropolitul zice: „Treaba lui Buşcu, dacă el crede că se poate încurca cu un asemenea om, treaba voastră.”

Asta a fost, aş zice, prima mea victorie diplomatică, pe spatele birocraţiei, dar totuşi a fost prima mea victorie diplomatică. După aceea, în cariera mea diplomatică viitoare voi avea parte de multe ori de victorii, şi nu în felul acesta, dar experienţa mi-a fost foarte folositoare.Şi uite aşa, cu „treaba lui” şi „treaba voastră” l-am adus pe Sandu Tudor stareţ la Rarău.La Rarău, el s-a comportat frumos şi şi-a continuat lecturile. Citea ziua şi noaptea,citea cum vă spuneam cu cartea pe Sfânta masă când se făcea liturghie. I se făcea semn din când în când să lase cartea, pentru că are de zis cutare pasaj. După care ieşea cu cartea pe care o citea el în momentul acela.

Bisericuţa de la Rarău era plină; deja bucovinenii sesizaseră că este un om duhovnicesc. Şi bucovinenii începuseră să vină masiv chiar la Rarău. La Rarău eram întotdeauna la 15 august, dar mă duceam şi în alte zile. El la momentul predicii ieşea, în mână cu cartea pe care tocmai o citea, subliniată cu verde. Lui îi plăcea să scrie cu verde. Nu era legionar, dimpotrivă. El a fost în luptă cu legionarii.

Pe asta s-ar fi bazat el dacă Zaharia Stancu şi Jebeleanu ar fi venit să-l apere la proces. Le-ar fi spus: „Voi doi nu ştiţi că eu am fost împotriva legionarilor?” Şi ei ştiau că aşa fusese, dar n-au venit la proces. Pe atunci, în toate procesele, ca să fii băgat într-un articol de lege trebuia să te facă legionar. Aceasta era legea cu toată lumea.

45

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: