Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:00

„Părinte, noi am vrea să-l aducem pe Sandu Tudor, care este acum părintele Daniil, să-l aducem la Mânăstirea Slatina. Tot n-avem oameni la Schitul Rarău, să-l trimitem acolo.Să facă acolo călugărie, poate adună şi o mică obşte în jurul său.” Acolo erau dar un frate sau doi.

Mi-a răspuns: „Doamne fereşte, păi dacă te duci la mitropolitul Sebastian cu chestia asta, te dă afară.”

„Bun, părinte Buşcu, dar dacă mitropolitul nu m-ar da afară, dumneavoastră aţi accepta să-l aducem la Slatina?”

Zice: „Fii serios, părinte, pe şantajistul ăla, Sandu Tudor, căsătorit de trei ori şi divorţat de trei ori? V-aduceţi, cum se spune, păduchii pe cojoc. Aveţi nevoie să vă tulbure viaţa din Mânăstirea Slatina?Ăsta are un trecut fantastic, este un recalcitrant. N-o să vă puteţi împăca.”

El avea imaginea lui Sandu Tudor laic, de dinainte şi nu credea că s-a schimbat. Mulţi n-au crezut că el avea cu adevărat o vocaţie monahală.Noi, cei de la Slatina, îl cunoşteam mai bine. Eu îl cunoşteam cel mai bine; eu fusesem în Rugul Aprins de la Bucureşti, fusesem cu el la Schitul Crasna, îl vizitam des când eram la Schitul Sihla, de lângă Sihăstria, deci eu îl cunoşteam foarte bine. Eu credeam în vocaţia monahală şi în sinceritatea lui, dar ceilalţi dimprejur, care îl cunoscuseră ca ziarist, credeau mai greu, deşi ar fi avut motive să se îndoiască.

Mi-am dat seama mult mai târziu, când i-am recitit versurile, că nu aveau motive să se îndoiască de vocaţia lui. A scris versuri până la moarte. Am o serie de versuri de ale lui cu multe îndreptări, cu multe restilizări, era foarte exigent cu scrisul, publicase şi un volum de poezii care se intitula Comornic. El avea o anumită atracţie către cuvintele cu iz vechi bisericesc, chiar şi acest titlu la cartea sa de poezii este foarte interesant, Comornic, de la comoară. Pe urmă, tot el scrisese o carte în versuri care rămâne de mare valoare până în ziua de astăzi: Acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov.

Mai târziu, a scris tot în versuri şi un acatist al Rugului Aprins. A mai scris şi un acatist al Sfântului Ioan Teologul, acel evanghelist care printre ceilalţi este evanghelistul teolog, subtil, evanghelistul care alege din viaţa Mântuitorului elementele cu semnificaţie de religie nouă.Ei bine, el scrisese toate aceste cărţi şi o spun şi acum cu deplină răspundere, că sunt cărţi neîntrecute în ceea ce priveşte folosirea metaforei în scris. L-aş asemăna, dintre scriitorii noştri moderni, ca metaforizator, l-aş asemăna, poate, cu Fănuş Neagu, care este, de asemenea, un mare maestru al metaforei.Dacă citeşti şi acum acatistele lui Sandu Tudor, îţi dai seama cât de mult îi trebuia ca în fiecare vers al cărţii să fie o metaforă. Şi nu oarecum, ci bine gândită, bine stilizată şi făcută înţeleasă.

Eu cunoşteam toate aceste lucruri şi credeam în vocaţia lui reală, de aceea am vrut să-l aduc la Rarău şi să-i întorc şi un serviciu. Căci el ştia că eu sunt condamnat în lipsă. El mă primise, ca şi Părintele Cleopa după aceea, la Schitul Crasna, ştiind că eu sunt condamnat.Şi acum aveam o oarecare datorie de întors, să-i creez şi eu lui (el nu era condamnat, petrecuse câteva luni în închisoare, dar scăpase) o posibilitate de stabilire într-un loc unde să se simtă bine, unde să poată studia, ceea ce a şi reuşit să facă la Schitul Rarău. Acolo s-a dus cu tot bagajul lui de cărţi şi de note.Deci Buşcu nu credea ceea ce credeam eu. El credea că este vorba de Sandu Tudor şantajistul, de Sandu Tudor pamfletarul, Sandu Tudor certat cu toată lumea, încât îmi spune: „Măi, Plămădeală, măi, vă încurcaţi cu el. Ăsta o să vă dea peste cap Mânăstirea, tu nu-ţi dai seama?”

„Bine părinte – zic eu -, hai să facem o mică înţelegere: v-aţi opune dacă eu, totuşi,aş obţine de la mitropolit o aprobare?”

Zice: „Treaba ta, dacă o obţii de la mitropolit, n-ai decât”.

Cu aceste cuvinte m-am înscris eu în audienţă la Mitropolitul Sebastian.Eu aveam atunci 23-24 de ani. Dar eram deja licenţiat în teologie şi eram înscris şi la doctorat. Eu am făcut două examene de admitere la doctorat: unul după ce-am ieşit din închisoare şi altul înainte de a intra în închisoare.

44

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: