Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:34

Deci avea un contact direct cu aceştia, dar şi cu studenţii teologi, şi cred că ideea de cerc religios, ar fi putut să-i vină şi acolo la Chişinău, din felul cum a înţeles el acolo să realizeze contactul cu tinerii teologi studenţi. Sandu Tudor mai avea în biografia lui multe încercări îndrăzneţe pe care fie că i le-a oferit viaţa, fie şi le-a provocat singur. Era un om de iniţiative, nu neapărat ciudate, dar întotdeauna îndrăzneţe, chiar ieşite din comun. Mă rog, era şi un fel de ficioraş de bani gata. Tatăl lui avea o mică moşioară pe care şi-o făcuse probabil prin eforturi proprii, era consilier, dacă nu şi preşedinte la Marea Curte de Casaţie, încât aputut să-şi alinte puţin fiul.

Din câte am aflat mai târziu, Sandu Tudor a mai avut un frate. Dar era clară ideea de băiat de bani gata. La un moment dat şi-a cumpărat avion, când lumea mare de abia avea câte o maşină. El avea, bineînţeles, şi maşină… Fusese mai întâi ofiţer de marină, apoi ofiţer în războiul din răsărit şi de numele lui se leagă o cădere cu avionul de la o mie de metri. S-a dovedit mai puternic decât avionul! S-a stricat avionul, dar el n-a păţit nimic!N-a terminat nici o facultate. O fi încercat sau nu, nu ştiu. Dar fiindcă avea bani, el a dus la Antim toată literatura teologică în limba franceză pe care o deţinea. La ora aceea,probabil, avea cea mai bună şi cea mai nouă bibliotecă teologico-filosofică de limba franceză dintre toţi bucureştenii.

Eu am trecut prin opt mii de volume de astfel de cărţi, toate legate frumos în pânză albă şi toate înverzite, adică citite cu un stilou cu cerneală verde, cu care era aproape totul subliniat. Uneori erau cărţi subliniate în întregime şi asta spune ceva. Spune că citea cu interes. Se oprea până şi asupra detaliilor.De multe ori am umblat prin manuscrisele lui. Am o parte din ele la Sibiu. De foarte multe ori îşi lua note după lecturile frecvente pe care le făcea. Sigur, o făcea pentru că nu avea studii metodice.

Din cele peste 150 de caiete cu însemnări, dacă nu mai mult, câte au rămas de la el, nu ştii ce e cugetarea lui. Am o parte din ele la Sibiu. De foarte multe ori îşi lua note după lecturile frecvente pe care le făcea. Sigur, o făcea pentru că nu avea studii metodice. Din cele peste 150 de caiete cu însemnări, dacă nu mai mult, câte au rămas de la el, nu ştii ce e cugetarea lui Sandu Tudor şi ce a extras dintr-o carte.Însemnările au fost adunate şi legate de părintele Petroniu care acum este stareţ la Mânăstirea Prodromul din Muntele Athos. A adunat hârtiile rămase de la el, sau recuperate de la Securitate şi au ieşit volumele amintite.

Aş vrea să fac o monografie Sandu Tudor, dar mă simt încurcat pentru că notiţele nu sunt extrase ştiinţific. Multe pasaje sunt puse în ghilimele,dar nicăieri nu ştii din ce carte, pentru că pe el nu-l interesa şi nu făcea studii sistematice.Pe el îl interesau idei. Le scotea pe foi, nu avea importanţă ce fel de foi, format caiet,format dosar mare. Îşi făcea note care-l interesau pe dânsul personal, pentru sufletul lui şi pentru o rotunjire a gândirii lui teologice în jurul gândirii isihaste.

Isihasm înseamnă acea preocupare şi practică a părinţilor nevoitori vechi, din mânăstiri şi a unor laici care se obişnuiesc să rostească ceea ce se cheamă rugăciunea inimii,în minte sau în inimă, pe textul „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Acesta era textul rugăciunii isihaste care, prin exerciţiu, putea să se scurteze de la „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, putea să se scurteze treptat până ajungea la „Doamne” sau „Doamne Iisuse”.

De altfel, şi printre călugări, până astăzi, în mânăstirile mari, cu bune tradiţii, cum ar fi la noi Mânăstirea Sihăstria, în zilele noastre, sau alte mânăstiri mari, să luăm Cernica din Ţara Românească, călugării şi astăzi vorbesc între ei aşa, iar un laic care ar asista la o astfel de discuţie n-ar şti despre ce este vorba.

Dar călugării spun: „Cutare părinte e un părinte duhovnicesc, are pe Doamne Iisuse”. Acest „are pe Doamne Iisuse” înseamnă — e unul care exercită rugăciunea lui Iisus. Monahul cu care vorbeşti o reduce simplu la „Doamne Iisuse” din textul lung pe care l-am pomenit adineauri.Ei bine, Sandu Tudor a fost un iniţiator al unui grup, să spunem, de practicare a lui „Doamne Iisuse”. A strâns în jurul lui câţiva clerici şi mai mulţi mireni, dar aceasta în timp şi nu dintr-o dată.

40

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: