† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:53

El avea o rotunjime spirituală de gând. Se mişca într-o schemă precisă, într-o gândire sigură pe care, prin lecturi şi meditaţie doar, şi-o umpluse. Toate textele rămase de la dânsul arată că era pe deplin lămurit. Credea puternic. Ştia. Îşi descoperea mereu doar confirmări a ceea ce ştia dinainte. Era sensibil la orice subtilitate spirituală. O sesiza imediat. Toate lecturile lui sunt bine organizate şi bine alese. Şi de peste tot îşi făcea note.Nu mai ştii azi, răsfoind atent caietele lui, cât e traducere din diferite lecturi, cât e parafrază, rezumat, glosă, gândire personală. A descifra acestea ar însemna a parcurge tu însuţi toate lecturile lui şi a identifica sursele. Pentru că el nu citează, dar ar fi până la urma inutilă căutarea originalelor lui. Ici, colo o mai face, adică mai citează din Sfinţii Părinţi, doar foarte rar.Nu-l interesa erudiţia şi nu-şi făcea note pentru lucrări ci pentru o lucrare interioară, în sensul isihast al cuvântului.Citea spre folos, nu spre documentare, cu scopuri publicistice.

Dar să revenim la ultima întrebare. La venirea din închisoare am fost primit în Mânăstirea Slatina. Am dat din nou examenul de admitere la doctorat şi am reuşit cel dintâi.Acum ştiam şi englezeşte.Aşadar, am făcut 3 ani de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureşti dar, după Paşti, am fost eliminat din Mânăstire şi trimis la munca de jos. Doi ani am stat acasă după care, cu mare greutate, cu ajutorul Departamentului Cultelor, am fost angajat muncitor necalificat, la Fabrica de mase plastice din Bucureşti, unde am rămas aproape 10 ani, neştiut de nimeni decât de Prea Fericitul Patriarh Justinian. Pentru că mă duceam la el în fiecare duminică la slujbă.

Aşa se face că, după ce românii au fost în opoziţie faţă de Tratatul de la Praga, Patriarhul m-a chemat şi m-a numit în acea zi secretar-şef la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Acolo mi-am dat examenul anului 3 de doctorat şi, la 5 decembrie, am plecat să-mi fac un doctorat la Oxford, ceea ce mi-a adus mai târziu promovarea în Biserică. Am fost doi ani şi Rector al Institutului Teologic Universitar Bucureşti.Apoi am fost în 1970—1980 vicarul patriarhului la Bucureşti. În 1980 am fost Episcop de Buzău, de unde am fost mutat în 1982 Mitropolit la Sibiu.

Trebuie să amintesc aici şi de buna prietenie pe care am avut-o cu Noica. El era stabilit în Păltiniş, unde şi eu aveam o casă şi ne vedeam adesea. Când a murit, împreună cu dl. Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, i-am ales mormântul lângă biserica Schitului de la Păltiniş. I-am ţinut atunci o cuvântare, care mie mi-a plăcut foarte mult şi cred că a plăcut şi ascultătorilor.Ce-aş mai putea să adaug?

Desigur, ceva despre cea mai mare realizare a mea de la Sibiu. În Eparhie aveam o Mânăstire, de care eu eram legat foarte tare încă din studenţie,Mânăstirea Sâmbăta. Am început să o restaurez încă înainte cu 5 ani de Revoluţia din 1989.I-am refăcut zidul interior, pe două părţi am făcut zidire, o cameră a lui Brâncoveanu şi o bibliotecă mare şi chilii, iar de partea cealaltă, poarta mare a mânăstirii, şi aici cu clădiri, la etaj cu un Paraclis, şi la parter cu chilii pentru vieţuitori. Acum e o Mânăstire mare care e mândria mea şi a tuturor celor care m-au ajutat în acele timpuri, precum şi a întregii Transilvanii.

LILI LEMNARU: — Are vreo importanţă faptul că acum foştii membri ai Rugului Aprins sunt mari duhovnici, cărturari, mitropoliţi etc.?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Noi am socotit pe toţi cei ieşiţi din Mişcarea Rugul Aprins — vor fi fiind o seamă din ei, dar a trecut foarte mult de atunci, o jumătate de secol — în care timp am rămas foarte puţini din cei care am activat atunci.Desigur, vor fi mulţi, dar taina RUGULUI APRINS rămâne o taină.

LILI LEMNARU: — Ce înseamnă teologia „Rugul Aprins” (mistic) şi realitatea rodirii lui peste ani?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Teologia Rugului Aprins înseamnă o cercetare de adâncime în viaţa Bisericii. E păcat că el şi-a pierdut sensul originar. Sau, dacă mai există,există la oameni care îl poartă cu ei ca pe un odor sfânt al lui Dumnezeu.Căci e o mişcare de adâncă fineţe ortodoxă şi niciodată nu moare. Creează şi oameni şi destine şi niciodată nu poate dispărea atâta vreme cât există creştinismul în viaţă.

36/37
Anunțuri

4 comentarii »

  1. uite ce am gasit:
    http://rsshunt.ro/toate_stirile/rugainimii.wordpress.com/154092/1

    Comentariile sunt scrise de tine? Cine esti de fapt?

    Comentariu de crestinul2010 — Martie 15, 2010 @ 15:27 | Răspunde

  2. Sincer să fiu nu pot să-mi dau seama cum a apărut cartea „Rugul Aprins” pe care o copiez pe acest blog ,tocmai pe acel site .
    Cine sunt eu de fapt ?!
    Grea întrebare,frate !
    Sunt un oarecare ce îl caută pe Dumnezeu !
    Pe bune,habar n-am cine sunt,în orice caz,nu sunt o persoană importantă,asta e sigur !

    Comentariu de Micael Nicolas — Martie 15, 2010 @ 17:16 | Răspunde

  3. nu la carte ma refer ci la adresa de la blog-ul tau

    Comentariu de crestinul2010 — Martie 16, 2010 @ 08:39 | Răspunde

  4. Sincer să fiu,tot nu pot să pricep cum a apărut adresa web a acestui blog tocmai pe acel site,dar în fine,se mai întâmplă şi lucruri din ăstia !

    Comentariu de Micael Nicolas — Martie 16, 2010 @ 17:10 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: