† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 02:01

LILI LEMNARU: — Cine au fost cei de la Slatina — stareţ, duhovnici, călugări,intelectuali (Părintele Petroniu, P.C. Cleopa, P. C. Arsenie Papacioc — Anton Dumitriu) ş.a.m.d?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — La Slatina, care era deja o Mânăstire destul de importantă, era stareţ arhimandritul Cleopa Ilie, şi mai avea acolo câţiva călugări foarte cunoscuţi, printre care: părintele Petroniu Tănase, părintele Arsenie Papacioc, părintele Gherasim, … şi subsemnatul. Apoi, tocmai pe atunci îl avea în obşte — a stat vreo 6 luni — pe profesorul Anton Dumitriu, cu care ne-am împăcat foarte bine. Între timp, Slatina a devenit un centru intelectual unic, foarte căutat şi de intelectualii din ţară. Între timp, venise acolo şi părintele Daniil Tudor, care se stabilise la Rarău. Cum Slatina devenise foarte cunoscută, era aproape inevitabil să fiu descoperit. Dar, între timp, şi securitatea se organizase mai bine.Mergând la Iaşi, că venise patriarhul Bulgariei acolo, m-au prins şi pe mine, şi au urmat apoi 2 ani de anchetă şi judecare. Deşi eu fusesem condamnat în lipsă la şapte ani temniţă grea.E de remarcat faptul că la Slatina, călugării s-au obişnuit repede cu prezenţa noastră, a teologilor, şi ne dădeau toată cinstea.

LILI LEMNARU: — Cum şi de ce au fost arestaţi? În ce împrejurări?

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Toţi cei arestaţi în lotul meu erau judecaţi deja şi se aflau în închisoare. Eu am reuşit să-i păcălesc 6 ani, dar până la urmă tot m-au prins. Eram,de altfel, sigur de aceasta. Tot atunci au început şi căutările în legătură cu Sandu Tudor. Îmi aduc aminte că a venit un cetăţean la mine, care m-a întrebat în mare taină de dânsul… Eu i-am răspuns că e la Voroneţ în biserica mare fiindcă mă întrebase de Daniil Sihastru. Şi a plecat omul la Voroneţ, şi i s-a spus că Daniil Sihastrul e îngropat în biserică. A venit apoi la Slatina şi mi-a făcut cu degetul că l-am păcălit. Apoi s-a interesat de la alţii unde ar putea fi părintele Daniil, dar nu l-a arestat, ci a dorit să afle unele lucruri, fiindcă nici nu avea de ce să-l aresteze. Abia mai târziu aveam să-mi dau seama, că îşi creau timp pentru mai târziu,când aveau să-i aresteze mai pe toţi.

LILI LEMNARU: — Destine personale.

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Eu cât am fost în Mânăstirea Slatina, eram singur. Nu mai era nimeni cu mine din cei arestaţi odată. Aşa încât n-am putut să angajez pe nimeni alături de mine. Singurul care ar fi putut fi arestat era părintele Cleopa, dar el a fost apărat cu străşnicie de mine, aşa că nu au putut să-l aresteze.

LILI LEMNARU: — Destinul lui ANTONIE — exclusul din călugărie — viaţa „civilă” — reprimarea — doctoratul — ierarhul cărturar şi restaurator care l-a ocrotit pe Noica la Păltiniş, a plănuit „restaurarea” mânăstirii „Brâncoveanu” — a păstorit ascendenţa morală a Facultăţii de Teologie din Sibiu.

Î.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Aş vrea, înainte de orice, să spun câteva cuvinte despre părintele Daniil Tudor. El nu a fost numai şeful Rugului Aprins. Caietele rămase de la dânsul ne arată că era un om duhovnicesc de mare adâncime şi smerenie. Nimeni nu ar fi bănuit că ascundea în el aceste comori risipite în toate caietele lui. Alexandru Mironescu,profesor universitar, spunea despre dânsul că era o bibliotecă deranjată, împrăştiată şi în dezordine. Eu aş modifica această descriere: era un spirit organizat şi în structura lui sufletească era solid organizat. O arată lectura caietelor lui şi lectura pe care şi-o făcea.Citea şi nota tot timpul. Citea şi nota, în timpul slujbelor îşi făcea note.

Ce idee bună a avut Prea Cuviosul Petroniu Tănase de la Muntele Athos. Înainte de a pleca la Muntele Athos,a hotărât să înceapă el însuşi legarea în caiete a materialelor rămase după arestarea părintelui Sandu Tudor. Lucrarea a fost continuată de Arhimandrit Grigorie Băbuş, directorul Biblioteciide la Antim. Poate că P. C. Petroniu a păstrat la el până la plecare aceste manuscrise, date înapoi de securitate care le confiscase. Unele au şi acum pe ele însemnări şi ştampile de la securitate. Noroc că nu le-au ars şi le-au înapoiat. Nu ne-a rămas însă nimic din perioadele când părintele Daniil a condus revistele „Credinţa” şi „Floarea de foc”. Ori nu le-a păstrat, ori s-au rătăcit, ori au rămas la Securitate.

35
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: