† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:39

Ei bine, Constantin Noica a dat o temă foarte interesantă, pe jumătate filosofică,psihologică, nu ştiu cum să-i mai zic, iar pe cealaltă jumătate specific teologică: „Patos şi Patmos”. Prin acest titlu, bineînţeles înţelegând prin Patmos, insula pe care Sfântul Ioan Evanghelistul a scris Apocalipsa. Textul „Patos şi Patmos” cu care e înscris Constantin Noica în program, nu e de găsit în arhiva lui Sandu Tudor la acest titlu, poate fi o glosă pemarginea textului lui Constantin Noica.

— Vineri, 6 august – privegherea a şasea, cum numeau ei aceste întâlniri, a avut ca vorbitor un scriitor cunoscut în epocă, poate că va trebui şi el reeditat de cei care se ocupă de literatură. Dar iată că nu era numai un literat, era un om şi cu o anumită sensibilitate spirituală. Eu l-am cunoscut, am fost chiar în casă la el, i-am văzut biblioteca, l-am văzut lucrând pe Petru Manoliu. Un laic foarte talentat. Petru Manoliu a vorbit cu tema:„Schimbarea la Faţă şi frumuseţea izbăvitoare”. Mi se pare o temă foarte frumoasă.Schimbarea la Faţă care înfrumuseţează, dar care e o frumuseţe izbăvitoare, deci o frumuseţe sufletească. Faţa noastră se schimbă de fapt; nu la frumuseţea exterioară, se schimbă de fapt în faţa interioară, care devine o faţă virtuoasă, care duce la izbăvire. Duce la desăvârşire.

— Sâmbătă, 7 august – în sfârşit, în ziua a şaptea vine să ne vorbească şi un monah,dar nu un monah oarecare. Observaţi că până acum erau majoritatea laici din cei care vorbiseră, iar acum cel care va vorbi va fi P.C. Arhim. Dr. Benedict Ghiuş, monah la Mânăstirea Cernica.Abia acum dar, vedeţi Dvs., într-un crescendo vine cu o temă frumoasă, care de data aceasta aş zice că e întoarsă faţă de cea religioasă şi după aceea vine partea, hai să-i zic,medicală.Pentru că părintele Benedict Ghiuş, o mare personalitate religioasă în epocă, a vorbit cu tema „Duhovnic şi tămăduire”.

Cuvântul duhovnic nu mai e nevoie să fie explicat, dar tămăduirea, fără îndoială, trebuie înţeleasă în dublu sens şi tămăduirea spirituală şi tămăduirea fizică propriu-zisă; şi ultimul vorbitor, care de fapt a şi deschis ciclul de comunicări, deconferinţe de la Cernăuţi, a fost cu numele de atunci, că era încă laic, Sandu Tudor, părintele Daniil.

Şi iată, la ora aceea, deci în 1943, tema lui a fost cea care de fapt încheia şi încorona ciclul de conferinţe de la Cernăuţi şi anume a vorbit despre „Rugăciunea inimii şi Sf. isihie”.Rugăciunea inimii, se înţelege, e vorba de rugăciunea tradiţională a marilor asceţi şi pustnici răsăriteni, care rosteau rugăciunea minţii în inimă, care se cheamă şi rugăciunea minţii şi rugăciunea lui Iisus, şi anume aceea care se rosteşte simplu de către oricine cu textul „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

Deci,aceasta a fost tema părintelui Daniil, Rugăciunea inimii şi sfânta isihie care înseamnă liniştire,tăcere, dar mai ales meditaţie.Ceea ce, după părerea mea, e foarte important, în cele 7 zile de priveghere din paraclisul Mitropoliei de la Cernăuţi, în afară de conferinţele propriu-zise, e programul spiritual pe care şi l-au făcut. Cărticica aceasta intitulata „Şapte zile de priveghere”, are o introducere foarte interesantă care de fapt este ceea ce va fi după aceea, programul isihast al Mişcării Rugului Aprins de la Antim.Am să citesc numai o parte din cuvintele introducerii:

„Frate în Hristos

De năzuieşti şi tu la acest lucru bun, eşti bine venit printre noi.”

Ei bine, trebuie să ştiţi că zilele de priveghere de la Cernăuţi au fost organizate în paraclisul mitropolitan, cu public. Deci frate în Hristos este fiecare din cei care asistau la conferinţe. Nici o grijă alta decât străduinţa ta de a trăi în Duh. Încolo totul este chibzuit şi asigurat de mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei. Ţinta ce-o avem cele sfinte, darurile Duhului, sunt de fapt la îndemâna noastră. Sfinţenia ne este dată. Este dată să ne învrednicim şi să ne împărtăşim de ea, nefiind în sine decât sănătate şi putere de viaţă obişnuită. Fiecare clipă e o revărsare de rodnicie prea plină, bucurie împărtăşitoare şi hărnicie spirituală ce înrâureşte ca o sfântă molipsire.

26

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: