Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:48

Momentul Cernăuţi s-a numit Şapte zile de priveghere. Sandu Tudor, căci încă nu era monah, era bun prieten cu un mare şi fin om de cultură, ajuns pe scaunul mitropolitan de la Cernăuţi: Tit Simedrea, mitropolitul Bucovinei. De la acesta ne-au rămas câteva studii de istoria vechii culturi româneşti, de pildă despre: Pripealele lui Filotei de la Cozia, care l-au impus repede în cultură. Tit Simedrea a invitat între 1—7 august; 1943, în plin război, la sugestia lui Sandu Tudor, un grup de intelectuali bucureşteni, care urmau să-şi împărtăşească gânduri şi idei în conferinţe zilnice şi în rugăciune, în paraclisul mitropolitan din Cernăuţi,timp de o săptămână.S-au ţinut conferinţe cu public.

Înţelegem aceasta din îndemnul înscris pe prima pagină a Programului tipărit. „Din râvna unui mănunchi de oameni de carte, preoţi şi mireni, doritori de o adâncime ortodoxă mai mare şi îmbunătăţire spirituală atât înparte, cât şi de obştească trăire creştină, prin deosebita înţelegere, ocrotire şi binecuvântare a Înalt Prea Sfinţitului Tit, Mitropolitul Bucovinei, s-au putut organiza: „ŞAPTE ZILE DE PRIVEGHERE” în minunata „Cetate duhovnicească” a Arhiepiscopiei Cernăuţilor.” Şi, ca să ne dăm seama la ce dimensiuni culturale şi spirituale a fost gândită întâlnirea de la Cernăuţi, e de-ajuns să spun că, printre cei angajaţi în momentul Cernăuţi, au fost oameni care au însemnat atunci şi mai târziu nume mari în cultura română. Iată care a fost programul:

— Duminică, 1 august 1943 — a vorbit pr. Nicolae M. Popescu, tema intitulându-se „Calendar şi priveghere” şi, tot în acea zi, a vorbit şi Alexandru Elian, despre următoarea temă: „De la icoană la duhovnicie”. Pe pr. Nicolae M. Popescu eu l-am avut profesor.Multă lume 1-a uitat astăzi. Părintele Nae, îi spunea lumea. Era membru al Academiei Române, şi mare profesor de istoria Bisericii. N-a scris mult, dar ceea ce a scris, a scris frumos, avea stil, avea eleganţă a stilului, ştia să sesizeze lucrurile importante. A scris o carte frumoasă: „Preoţi de mir adormiţi întru Domnul.” A fost primul vorbitor de la Cernăuţi.Cel de al doilea, profesorul Alexandru Elian, membru al Academiei Române şi profesor de bizantinologie. Mi-a fost profesor pe când făceam doctoratul la Bucureşti.

— Luni, 2 august – a fost vorbitor profesorul Alexandru Mironescu, mare profesor la Facultatea de Biologie. Scrisese în timpul acesta cel puţin două cărţi, pe care le-am citit şi eu,student fiind, cu cel mai mare interes. A scris o carte intitulată „Limitele cunoaşterii ştiinţifice”, iar cealaltă „Certitudine şi adevăr”. Alexandru Mironescu a vorbit despre „Moaştele Sfântului Ştefan şi veşnicia trupului”. Vedeţi dumneavoastră cum oamenii de cultură, oamenii de ştiinţă se introduceau în teme care erau specific teologice, specific religioase. Şi se demonstrează în felul acesta că temele specific teologice şi specific religioase nu sunt numai teme specific religioase, ci pot fi abordate, iată, şi în capul ştiinţei.

— Marţi, 3 august – a vorbit un alt mare om de cultură românească, şi anume Anton Dumitriu, matematician ca formaţie, logician, după aceea şi profesor de logică la Facultateadin Bucureşti. Am avut fericita bucurie să fiu printre cei care l-au ascultat atâta timp cât şi-a ţinut orele la Facultate. Şi despre ce credeţi că a vorbit un laic? Tema lui a fost: „Cunoaştereşi asceză”.Iată cum un Alexandru Mironescu a fost o legătură între ştiinţă şi religie. El venea din domeniul ştiinţelor exacte. Iată cum, de data aceasta, un filosof, un logician vine din domeniul lui, din domeniul cunoaşterii, vine şi o conjugă prin tema pe care a dezvoltat-o cu asceza.

— Miercuri, 4 august – a avut cuvântul scriitorului Paul Sterian, scriitor cunoscut la noi. Tema era aceasta: „Cei şapte tineri din Efes şi dovezile învierii”. O conferinţă bazată pe o istorie religioasă veche, aceea a celor şapte tineri din Efes care după multă vreme, chiar după secole s-au trezit, vii, într-o peşteră în care au adormit. De aceea Paul Sterian face legătura între întâmplarea celor şapte tineri din Efes şi, prin ei, dovezile învierii, dovezile posibilităţii învierii.

— Joi, 5 august – vine la rând un vorbitor care e foarte cunoscut în cultura română, şi care este acum editat aproape în întregime de Editura „Humanitas”. Vorbitorul a fost neaşteptat, poate pentru ascultătorii din vremea noastră, Constantin Noica. Cunoscut astăzi de toată lumea, editat aproape în întregime la ora de faţă, de domnul Gabriel Liiceanu, la „Humanitas”.

25

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: