Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 18:54

Aceste mişcări spirituale despre care am vorbit eu au produs, şi în altă parte şi la noi,opere culturale de o anumită orientare, au produs deci curente culturale. I-am numit, de pildă,în Rusia pe Dostoievski, Gogol etc. La noi, Paisie de la Neamţu, Calinic de la Cernica au produs mişcările spirituale. Gândirea lui Calinic n-a ieşit din nimic. A ieşit din nişte preocupări spirituale româneşti mai vechi. De aceea, în cele din urmă, Rugul Aprins, pentru nici un motiv politic propriu-zis, a trebuit să intre în închisoare.Aproape toţi, cu foarte mici excepţii, şi excepţiile sunt din cei care au trecut numai o dată pe la Rugul Aprins. Ceilalţi toţi, absolut toţi, au intrat în închisori. Sunt şi eu unul din ei.Şi, e aproape hazliu ceea ce vreau să vă spun eu acuma; e faptul că, anchetatorii printre punctele de acuzaţie spuneau şi acest lucru: „A, Rugul Aprins, aţi vrut să daţi foc comunismului.”

Aşa au înţeles ei ceea ce era cu totul altceva, o Mişcare spirituală, inspirată precum se ştie, şi inspiraţia aparţine după cum se ştie lui Sandu Tudor, adică Părintelui Daniil,şi anume aceea că Rugul Aprins reprezintă ceea ce a reprezentat pe vremea lui Moise un Rug care ardea şi nu se mistuia. El are două simboluri: pe de o parte simbolul adevărului, care rămâne şi nu se preface în cenuşă şi nu dispare, ceea ce a şi fost Rugul Aprins şi în experienţa românească n-a dispărut, ci a rămas până la urmă, chiar dacă au fost trimişi în închisori. Pe de altă parte, era simbolul Maicii Domnului, care a rămas ca un rug aprins, care nu se mistuia, chiar dacă a fost instrumentul prin care s-a născut Dumnezeu pe pământ.

Deci, Sandu Tudor, părintele Daniil Tudor, ieromonahul de la Rarău, după ce a întemeiat mişcarea de la Antim, a ajuns în cele din urmă, după o trecere prin Schitul Crasna-Gorj —: unde l-am însoţit şi eu ca monah, împreună cu Păr. Făgeţeanu —, apoi pe la Mânăstirea Sihla din Moldova, schit lângă Mânăstirea Sihăstria, iar de acolo, prin Slatina lui Alexandru Lăpuşneanu, a ajuns la Mânăstirea Rarău, unde Părintele Cleopa l-a numit chiar egumen. Intrase în felul acesta în mişcarea iniţiată de Părintele Cleopa, care a fost aceea a obştei Sfântului Teodor Studitul. Iată cum s-a făcut o trecere de la Rugul Aprins desfiinţat la Bucureşti, s-a trecut la obştea Sf. Teodor Studitul sub îndrumarea lui.

Despre acestea au scris,— dintre cei care mai trăiesc —, aş pomeni pe doctorul Nicolae Nicolau pe vremea aceea student medicinist, părintele Roman Bragă, care a scris şi în America şi la noi, pe Mihai Rădulescu pe vremea aceea elev, pe Alexandru Mironescu, om de ştiinţă pe vremea aceea la Facultatea de biologie, pe fiul lui care acum e în Elveţia şi, am văzut în ultima vreme, un articol scris de preotul Ioan Bărdaş într-o revistă de la Beiuş, pentru că a stat în închisoare cu unii din membrii Rugului Aprins. Pentru că, aşa cum v-am spus, toţi membrii activi ai Rugului Aprins au sfârşit în închisori.

Aş vrea să fac o foarte scurtă incursiune în preistoria Rugului Aprins, fiindcă există o istorie. Prin 1936 s-a înfiinţat la Bucureşti un grup literar care se numea „Gând şi slovă” şi,interesant e, că el s-a înfiinţat tot la Mânăstirea Antim. Probabil la Antim, pentru că acolo locuia Arhim. Iuliu Scriban, mare profesor de teologie – era printre iniţiatorii acestei mişcări literare, iar din ea făceau parte personalităţi mari în cultura şi spiritualitatea românească,precum: Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu şi Sandu Tudor care va prelua de la această mişcare „Gând şi slovă”, care era paralelă pe vremea aceea cu „Zburătorul” lui Lovinescu, cu „Convorbirile literare”.

Deci Sandu Tudor, care făcea parte din gruparea „Gând şi slovă”, a redevenit şeful mişcării de la Antim numită Rugul Aprins, numire de el dată. Va să zică, în preistoria Mişcării de la Antim trebuie neapărat să intre această mişcare „Gând şi slovă”, mişcare literară bineînţeles.

După aceea, tot în preistoria Mişcării de la Antim, trebuie să înscriem Oarba, despre care nu ştie multă lume, dar care este printre vectorii care au dus în cele din urmă la Rugul Aprins de la Antim şi care nu trebuie ignorat.Pentru că a fost o iniţiativă culturală şi spirituală.Scriitorul Sandu Tudor a organizat „Şapte zile de priveghere”, aşa se numesc într-o  broşură, din care am mai găsit un singur exemplar. Nu ştiu unde s-ar mai putea găsi altele.L-aş numi pe acesta Momentul Cernăuţi.

24

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: