Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 19:10

Foarte interesantă sensibilitatea lui faţă de „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către Fiul lui Teodosie”. De ce spun foarte interesantă?

Pentru că abia mult mai târzia alţii, printre care Dan Zamfirescu într-o teză şi subsemnatul în câteva lucrări de seminar la doctorat, am redescoperit, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul lui Teodosie”, carte care nu este altceva decât o experienţă isihastă. Aş zice prima carte isihastă din literatura spirituală românească. Ar fi fost foarte interesant ca părintele Daniil să fi publicat această carte şi să vedem interpretarea lui ca isihast care va deveni mai târziu, să vedem interpretarea lui, a cărţii lui Neagoe Basarab. Poate că undeva la cineva, între manuscrisele rămase de la el, se va fi aflând această scriere. Dacă era anunţat, eu cred că era la ora aceea şi făcută. N-a apucat să o publice şi e păcat.

În timpul acesta înainte de a ajunge la Mânăstirea Antim îl găsim frecvent în paginile „Gândirii” cu poezii, uneori şi în proză, îl găsim în „Contemporanul”, îl găsim în „Convorbiri literare” şi, bineînţeles, îl găsim în propriile lui publicaţii care erau şi proprietatea lui şi unde el era redactor, anume: „Floarea de foc” şi „Credinţa”.

Ei bine, cu acest trecut vine Sandu Tudor către Mânăstirea Antim, mai întâi ca frate, după aceea se călugăreşte şi capătă numele de Agaton.Rugul Aprins în spiritualitatea şi în cultura românească a fost un moment de continuitate. Deci, s-a înscris pe o anumită linie de spiritualitate în viaţa duhovnicească românească. Eu aş avea îndrăzneala, şi voi încerca să demonstrez lucrul acesta poate într-o carte, că Rugul Aprins e cel de-al treilea mare moment în spiritualitatea românească definită,ca atare, ca moment de importanţă majoră care a marcat schimbări şi orientări în spiritualitatea românească, care merită să fie trecută în istoria religioasă a românilor.

Primul moment important a fost acela generat de Paisie la Mânăstirea Neamţu, – şi e bine să se ştie -, că mişcarea lui Paisie la Mânăstirea Neamţu e de mare importanţă, nu numai pentru cultura românească, nu numai pentru spiritualitatea românească. Dacă există o Optina,a existat, acuma am înţeles că s-a reînviat, există pentru că a existat Paisie la Neamţu.

Paisie este cel care după o oarecare experienţă la Muntele Athos, nu s-a mai întors în Ucraina, ci s-a întors în Moldova. Întâi la Mânăstirea Dragomirna, pe urmă la Mânăstirea Secu, în cele din urmă s-a instalat la Mânăstirea Neamţu. În jurul lui s-au adunat o mulţime de călugări, iar lucrarea lui a fost o lucrare isihastă. Tocmai pentru că şi mişcarea Rugul Aprins de la Antim a fost o mişcare isihastă, eu aş duce rădăcinile ei până la Paisie Velicicovschi.

În momentul acela o mişcare care însă a fost mai locală, care n-a avut extinderea în profunzime a lui Paisie de la Neamţu, a fost cea a lui Vasile de la Poiana Mărului. A lui Paisie s-a remarcat în mod deosebit şi prin copiştii pe care i-a format şi i-a încurajat, şi i-a pus la muncă el la Mânăstirea Neamţu; unii traduceau în româneşte din scrierile greceşti aduse de el de la Athos, alţii traduceau în ruseşte.

Ei bine traducerile în ruseşte Paisie le-a trimis în Rusia şi pe acest material de bază s-a întemeiat ceea ce va fi mai târziu spiritualitatea rusească de la Optina, de la Mânăstirea Valaam, locuri de care a fost legat un Dostoievski, un Tolstoi, un Leontie, chiar Gogol, şi care au marcat şi au iniţiat şi în literatura rusească, momente spirituale deosebite. S-ar putea zice că stareţul Zosima a fost născut din spiritualitatea nemţeană, de aceea zic, un prim moment remarcabil în spiritualitatea şi în cultura românească a fost aceea a lui Paisie de la Neamţu, care a pus accentul pe rugăciunea minţii, pe interiorizare.

După el a urmat un al doilea moment care e marcat precis în istoria spiritualităţii româneşti, momentul Calinic de la Cernica, stareţul Gheorghe, moment care, spre deosebire de cel de la Neamţu care punea accentul mai mult pe rugăciune, dacă nu chiar exclusiv pe rugăciune, momentul următor al lui Calinic de la Cernica pune accentul pe muncă şi rugăciune, pe acel tradiţional „ora et labora”, „roagă-te şi munceşte”.Acest de-al doilea pare mai potrivit sufletului românesc.

Sufletul slav s-a pretat mai uşor rugăciunii mentale pure, exclusive, pe când sufletul românesc mai echilibrat s-a potrivit mai bine spiritualităţii iniţiate de Calinic de la Cernica, cu accentul în acelaşi timp pe muncă şi rugăciune. Deci, primul moment Paisie, al doilea moment Calinic de la Cernica.

22

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: