† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 19:23

S-a născut în 1896, în ajun de Crăciun, la 24 decembrie în Bucureşti. Deci născut în secolul trecut. Era încă foarte tânăr pe timpul primului război mondial, spune el, era pe băncile şcolii. A fost chemat să-şi îndeplinească stagiul militar în ultimul an de liceu. În 1916 la vârsta de 20 ani era deja locotenent unde a rămas până în 1921. Abia în 1921 este demobilizat. Deci îşi făcuse doar liceul, nu intrase într-o facultate.

S-a apucat de publicistică,a încercat să facă pictură, a urmat Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, după aceea se regăseşte la un moment dat la Constanţa. Era deja în momentul în care trebuia să-şi aleagă o linie de destin. Se regăseşte la Constanţa – şi acolo a fost ofiţer de front – şi intră în serviciul marinei române şi se îmbarcă în vapor ca ofiţer asistent şi rămâne acolo între 1922 şi 1924. A făcut cu prilejul acesta multe călătorii, dar se simţea mereu neîmplinit sub raport cultural aşa că s-a întors la Bucureşti. Nu reuşeşte mare lucru în Bucureşti, reuşeşte doar să fie numitprofesor suplinitor la un liceu rural Pogoanele.

Încearcă să intre în Facultate, devine membru într-o Asociaţie a studenţilor şi în 1927 scrie prima dintre cărţile lui, o metaforă extraordinară care s-a numit „Acatistul Sf. Dimitrie din Basarabi”. O carte frumoasă, cum spun, o metaforă inegalabilă care a fost aprobată de Sf. Sinod, aşa încât a devenit carte de cult, ceea ce pentru el şi la vremea aceea era un lucru foarte mare. Poate că, chiar succesul cu acest Acatist care a şi fost tipărit, se pare cel puţin în două ediţii, l-a propulsat.

S-a dus la Chişinău în 1927 şi acolo a fost numit subdirector de studii la Facultatea de Teologie, fiind el deja prieten la ora aceea cu Gala Galaction, care era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău. El spune în autobiografie, era chiar decan Gala Galaction la Facultatea de Teologie din Chişinău, dar profesor a fost în orice caz. Revine după puţină vreme de la Chişinău la Bucureşti.

La Chişinău a audiat şi pe marii profesori care predau la ora aceea acolo. Pentru că,erau într-adevăr profesori foarte mari acolo: Gala Galaction, Nicolae Popescu Prahova, era Vasile Radu, era la un moment dat şi Scriban şi, după ce i-a audiat pe toţi aceştia, vine pe urmă la Bucureşti. Reuşind să vină în Bucureşti în 1928 e numit secretar la Oficiul universitar.

Nu ştiu exact cât a rămas în acest post, dar în biografia lui spune că a fost un moment în care a luat contact cu teologia. Dar e adevărat că primul contact cu teologia el îl luase la Chişinău, când fusese subdirector al Internatului Teologic de acolo. Probabil că şi la Bucureşti va fi luat contact cu Facultatea de Teologie, mai ales că Oficiul Universitar era chiar în clădirea în care la etaj era şi Facultatea de Teologie.Dar, în anul următor 1929 se întâmplă un al doilea eveniment, să zicem de contact direct cu Biserica şi cu teologia. Ce anume se întâmplă?

Poate că se întâmplă ceva crucial în viaţa lui pentru că în 1929 pleacă cu o bursă la Muntele Athos, unde ia contact cu viaţa călugărească şi unde a avut norocul să dea peste un călugăr român, care să-l iniţieze nu atât în tainele mânăstirilor sau ale bibliotecilor, că se pare că era un om simplu, dar un om care-l învaţă cum să se comporte în Muntele Athos, care să poată fi luat în seamă şi să poată fi ajutat.

El povesteşte cu umor lucrul acesta pentru că a intrat imediat, a ştiut să intre imediat, în psihologia locului şi a ascultat de sfaturile călugărului.Anume acela i-a spus: domnule, schimbă-ţi costumul în primul rând, ia-ţi pantaloni lungi, lasă-ţi barbă şi când intri într-o mânăstire faci trei metanii la poartă, după aceea faci trei metanii la uşa bisericii, după aceea intri în biserică şi te închini la toate icoanele şi mai departe ai să vezi.

A înţeles lucrul acesta, a făcut aşa şi dintr-o dată şi peste tot, în toate mânăstirile în care a fost, a observat cum atitudinea călugărilor era de îndată binevoitoare faţă de el, aşa încât avea de folosit, i s-au deschis raclele cu sfintele moaşte care se păstrează aproape în fiecare Mânăstire din Muntele Athos, i s-au deschis bibliotecile şi încetul cu încetul a intrat în spiritualitatea locului, a devenit un adevărat învăţăcel, încât experienţa aceasta din Athos l-a marcat cu totul deosebit. Şi a rămas să lucreze mereu, poate în subconştientul lui, dar şi în afară pentru că pe aceste baze, mai târziu, va deveni monahul Agaton şi, pe urmă,schimonahul Daniil.

20

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: