† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 19:31

PĂRINTELE DANIIL ÎN AMINTIREA ROMÂNILOR

A vorbi despre Rugul Aprins înseamnă a vorbi despre o anumită epocă. O epocă din cultura românească şi o epocă din spiritualitatea românească. Şi în cadrul spiritualităţii, fără îndoială, o anumită epocă din viaţa Bisericii noastre Ortodoxe Române. Pentru că, într-adevăr,Rugul Aprins a însemnat un adevăr de foarte mare importanţă din istoria Bisericii noastreîntr-un moment de cotitură. Era îndată după război, în momentul în care ţara era ameninţată de instalarea unui regim ateu, şi trebuia să se facă nişte pregătiri, aş zice eu, pentru intrarea în marele întuneric care se anunţa şi care într-adevăr, a şi venit şi care a durat o jumătate de veac. Rugul Aprins a fost un moment de cotitură în care Biserica, prin oamenii ei, dar şicultura românească, prin oamenii ei, au încercat să se situeze într-o poziţie şi într-o atmosferă de luptă şi de rezistenţă. Cuvântul înseamnă şi starea culturii.

Rugul Aprins a fost pe de o parte un moment de rezistenţă culturală, pe de altă parte un moment de rezistenţă spirituală faţă de un regim nou, comunist, ateu care încerca să seinstaureze imediat după război. Nu ştiam pe atunci cât va dura, nu se ştia la vremea aceea nimic despre Europa.Îmi aduc aminte chiar de un amiral englez Stevenson, şi alţii care n-au răspuns cu curaj la întrebarea dacă există vreo neînţelegere cu privire la împărţirea Europei. Treaba o făcuse numai Churchil şi cu ceilalţi conducători ai lumii la Yalta. La noi se ştia ce fel de război şi pe cât timp se instalează, dar ca o pregătire pentru această intrare în Apocalips simţit parcă, chiar dacă nu era spus deschis, lucrul s-a făcut. Şi unul din momentele acestei pregătiria fost Rugul Aprins. În legătură cu aceasta, sigur, că sunt foarte multe de spus, dar probabil cel dintâi lucru care trebuie spus şi cel dintâi lucru care nu trebuie uitat, e că acest lucru sedatorează lui Sandu Tudor.

Părintele Daniil Tudor, fostul Alexandru Teodorescu sau Sandu Tudor, scriitor,director de reviste culturale care, la un moment dat, s-a hotărât să intre în monahism şi el este cel care a întemeiat Rugul Aprins.N-aş putea să fac despre el şi despre Rugul Aprins acum, n-aş putea să improvizez o expunere sistematică. Am de gând să scriu despre aceasta o carte întreagă dacă Dumnezeu îmi da sănătate. Ceea ce aş putea să vă spun acuma ar fi nişte amintiri şi confesiuni personale,fiindcă am fost unul dintre cei care mai trăiesc astăzi, şi care a luat parte la această mişcare religioasă care a fost Rugul Aprins. Dar, cred eu, amintirile celor care mai trăiesc dintre aceia care erau tineri pe vremea aceea, care nu mai sunt tineri astăzi, dar orice mărturie care vine din partea lor va fi importantă pentru închegarea unor istorii ale momentului. Sigur că, pentru aceasta unul din mijloacele, poate cele mai potrivite ar fi acela de a prezenta nişte modele.

Sandu Tudor, părintele Daniil Tudor de mai târziu, este unul din aceste modele asupra căruia trebuie neapărat să ne oprim. Şi este unul despre care trebuie să spunem toţi ceea ce ştim, pentru ca nu cumva şi cei care am mai rămas din vremea aceea trecând, lucrurile să rămână neştiute. El a fost ceea ce spune un scriitor rus, cu o sintagmă anume, un erou al timpului nostru, un erou al timpului aceluia tocmai prin faptul că a iniţiat mişcarea Rugul Aprins. Am găsit printre actele şi printre multele hârtii rămase de la Sandu Tudor, o autobiografie pe care el o intitulează „memoriu”, — era deja monah, era călugărit la Antim, îl chema Agaton, se vede că autorităţile vremii i-au cerut o autobiografie cum se cerea pe vremea aceea tuturor —, am găsit deci o astfel de autobiografie a lui în mai multe puncte penibilă, penibilă pentru că trebuia să se prezinte nu cum e el, ci cum ştia că ar fi fost folositor peniru el să se prezinte în ochii altora, dar cu multă îndrăzneală, spune în această autobiografie, sau îşi expune starea lui sufletească şi credinţa lui de viaţă, şi aş vrea din acest memoriu să citez câteva lucruri care mi se par interesante şi care pot fi o bună introducere la o vorbire despre dânsul.

19

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: