† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 16, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 03:01
PĂRINTELE DANIIL
Ieroschimonahul Daniil Tudor (Alexandru Teodorescu) s-a născut în Bucureşti la 24 dec. 1896. A avut ca îndrumător pe profesorul de istorie şi filosofie Ion Niculescu Dacian.Războiul 1-a luat de pe bănicile şcolii, fiind în ultimul an de liceu. La vârsta de 20 de ani era sublocotenent şi se găsea pe front. Intră apoi în Serviciul Maritim Român, îmbarcându-se ca ofiţer asistent (1922-l924). Se întoarce în cele din urmă şi e numit profesor suplinitor la Liceul rural Pogoanele.

În anul 1933 publică revista „CREDINŢA” în acelaşi spirit în care publicase până atunci revista „FLOAREA DE FOC”, la care a avut colaboratori pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu şi alţii.În acest timp e arestat profesorul de istoria artei Petre Constantinescu-Iaşi, despre care a şi scris un articol în revista „Credinţa”.Aceste lucruri le spune el într-o autobiografie semnată Agaton Tudor, deci, era înainte de plecarea sa din Mânăstirea Antim, din Bucureşti, pentru că încă mai purta numele de Agaton. Acest nume urma să-l schimbe cu acela de Daniil, cu care de altfel va rămâne cunoscut tuturor.Era bun creştin. Mama lui era foarte credincioasă şi el i-a urmat pilda vieţii. Exista pe atunci revista „Gândirea”, înfiinţată de Nichifor Crainic.

El a participat la curentul de idei declanşat de acesta. Această revistă îşi propunea să dezvolte o nouă  meditaţie asupra Ortodoxiei. În anul 1925 a publicat un volum de poezii intitulat Comornic, care îi va fi premiat de Fundaţia Regală „Carol I”. Tot în acest an începe colaborarea la următoarele reviste literare: „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Vitrina literară”, „Cuvântul literar artistic”, „Lumea. Bazar Săptămânal”, „Sinteza” şi „Gândul Neamului”.

Cu banii de pe acest premiu, va pleca imediat pe muntele Athos, spre a-i verifica minunile. Încă din anul 1927 abordează poezia de conţinut religios, scriind Acatistul Prea Cuviosului Părintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabov, pentru care obţine binecuvântarea Sf. Sinod în 1928, iar în 1942 îl publică la „Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă”. Apoi mai publică Acatistul Rugului Aprins (apărut la Madrid în 1983), iar prin anii1950 Acatistul Sfântului Ioan Bogoslovul, Acatistul Sfântului Calinic Cernicanul.Ambele Acatiste au fost publicate la Madrid în anul 1987 de Fundaţia Culturală Română. Au apărut în 1999 la Editura „Christiana” din Bucureşti aceste Acatiste sub îngrijirea D-lui Alexandru Dimcea.Încă din 1927 este chemat la Chişinău de Părintele Gala Galaction care era Decanul Facultăţii de Teologie. Acolo este numit subdirector al Internatului Teologic din Chişinău.

În 1928 este numit secretar al Oficiului Universitar din Bucureşti, iar în 1929 face o călătorie la Sf. Munte Athos. Publică apoi „Cartea Muntelui Sfânt” în Revista „Gândirea” (anul X,1930, nr. 4) şi un manuscris: „Marea noapte de aur a Maicii Domnului”, „40 de zile la Sfânta Agura”.

La Mânăstirea Cernica l-a întâlnit pe părintele Ioan Culâghin. Acesta era trăitor al Rugăciunii Inimii, deşi era fără carte. Era venit la Cernica, din Ucraina, împreună cu episcopul rus Nicolae al Rostovului şi se stabilise acolo. Părintele Daniil nu l-a declarat niciodată pe părintele Ioan Culâghin drept şef al şcolii isihaste de la Mânăstirea Antim, aşa cum cred unii. S-a ajutat însă de el în multe din acţiunile sale.În anul 1946 Sandu Tudor a luat hotărârea de a se călugări şi o face la Mânăstirea Antim. Aici îşi continuă preocupările duhovniceşti, prin conferinţe în fiecare duminică şi joi,după-masă, cu mulţi asistenţi, profesori, elevi şi studenţi. De aici a plecat la Schitul Crasna din Mitropolia Olteniei, iar de la Crasna a plecat în Moldova, la Schitul Sihla, de unde a fost mutat de către, pe atunci, Ieromonahul Antonie Plămădeală, la Schitul Rarău.

Este interesant de ştiut că mutarea lui la Rarău a fost o mare problemă. Mitropolitul Sebastian Rusan. n-a vrut cu nici un chip să-l accepte. Spunea că îl cunoaşte şi nu are deloc păreri bune despre el. „Dar dacă părintele exarh ar fi de acord?” a zis Ierom. Antonie. Şi atunci Mitropolitul a replicat: „Treaba voastră”. M-am dus după aceea la exarh şi i-am spus că:„Înalt Prea Sfinţitul îl vrea, numai vrea să vadă referatul dumneavoastră.” Auzindu-mă astfel pe mine, zise: „Treaba voastră. Voi vi-l luaţi, voi să vă spălaţi pe cap cu el.”

3/4
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: