Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 16, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:08

Pe Părintele Ioan Culâghin l-a descoperit Daniil. L-am cunoscut şi eu în chilia sa de la Cernica, mai sus de fântâna de pe insulă, lângă cimitir. În momentul în care l-a descoperit Sandu Tudor, „Rugul Aprins” era o mişcare constituită. Sandu Tudor după ce a constatat că a întâlnit un om cu deosebite daruri duhovniceşti, l-a invitat la Antim. Interpretul Părintelui Ioan nu era prea învăţat. Era un soldat român din Basarabia, duhovnicesc dar puţin instruit.Părintele Ioan nu conferenţia. Nu se ştia nici ce studii avea. Dar avea Rugăciunea inimii.

Împreună cu Părintele Daniil au iniţiat un procedeu de transmitere a Rugăciunii minţii probabil folosit în spiritualitatea rusească. Se făceau rugăciunile începătoare şi apoi se dădea obinecuvântare specială de rostire a Rugăciunii minţii, cu poveţe practice: cum să zică, în ce poziţie, de câte ori. La acest ritual participa Părintele Daniil, Părintele Ioan transmiţătorul binecuvântării şi drept traducător, nu mai era soldatul basarabean Leontie, poate călugăr după nume, ci părintele Gheorghe Roşca, un preot basarabean de înaltă ţinută duhovnicească, participant şi el la conferinţele de la Antim.Mişcarea „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim din Bucureşti n-a fost numai atâta cât am putut spune eu acum.

Eu am prezentat mai ales cadrul ei istoric, participanţii mai de seamă, şi jaloanele mari ale rostului ei. Esenţa ei, modul cum a abordat Rugăciunea lui Iisus,cum a încadrat-o în viaţa creştină în general, rămân să fie explorate mai în adânc de acum încolo. Având mult material la dispoziţie, sper să mă mai ocup chiar eu de aceasta.La interpretarea „Rugului Aprins” de la Mânăstirea Antim din Bucureşti, unii din cei care l-au interpretat l-au orientat spre trei direcţii. L-au considerat act de cultură, act politic,sau act spiritual.

Tentaţia spre toate trei pare îndreptăţită. Fie direct, fie indirect, a fost câte ceva din toate, dar a fost mai ales şi în esenţă un act spiritual. Act de cultură, da, pentru că era o mişcare a oamenilor de cultură. Despre ceea ce se petrecea la Antim ştia tot bucureşteanul.

Sandu Tudor a chemat ca martor la proces şi pe Zaharia Stancu şi pe Jebeleanu şi pe Beniuc, dar nici unul n-a venit, toţi fiind pe cale de a se aranja cu noul regim sovietizat. Sandu Tudor ar fi voit de la ei: să aprecieze dacă, dincolo de actul de cultură şi de spiritualitate,mişcarea era politică, el crezând că toţi trei vor spune ca n-a fost aşa ceva. Dar ei n-au venit pentru că era vremea când totul devenise politic, chiar şi rugăciunea! Şi se temeau.

Dar, e drept, n-au venit nici să acuze.Părintele Ioan Culâghin a fost arestat.Părintele Ioan a fost unul din ultimii mari duhovnici de la Optina lui Dostoievski.Perioada comunistă a cunoscut trei mari direcţii spirituale care au menţinut viaţa creştină din România chiar sub cele mai cumplite ameninţări şi distrugeri pe care le-a operat ideologia şi represiunea atee.

Direcţiile spirituale la care m-am referit au fost: „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim din Bucureşti, ctitorit de Părintele Daniil Tudor, Mişcarea de la Sâmbăta de Sus, de la Mânăstirea „Brâncoveanu”, Făgăraş, mutată apoi la Mânăstirea Prislop. Acestea au fost iniţiate şi dezvoltate de Părintele Arsenie Boca. La Sâmbăta, Părintele Stăniloae a început traducerea Filocaliei.

A treia a fost Mişcarea de la Mânăstirea Slatina din Moldova,mutată apoi la Mânăstirea Sihăstria, astăzi numai la Mânăstirea Sihăstria, iniţiată şi continuată de Părintele Arhim. Cleopa Ilie.Lucrarea duhovnicească a acestor trei piloni de taină şi de duh conturează trăsăturile unei spiritualităţi care a acoperit prin ei, prin duhovnicii lor şi prin ucenicii lor, a doua jumătate a secolului XX românesc.Acum, după o jumătate de veac de la evenimentul „Rugul  Aprins”, suntem datori să restituim „in integrum” personalitatea întemeietorului, a Părintelui Daniil de la Rarău.Călugăria lui a fost, dincolo de orice îndoială, un act adevărat. La devenirea lui, care va fi apoi şi devenirea unora dintre ucenicii lui, am asistat şi eu. Când l-am cunoscut era civil,frate la Antim.

17

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: