† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 16, 2010

RUGUL APRINS – ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ,Mitropolitul Ardealului

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:13

A fost organizat şi un concurs de muzică. Premiul a fost acordat lui Paul Constantinescu pentru două oratorii devenite celebre: al Naşterii şi al Patimilor Domnului,unul din ele cântat la Ateneu sub bagheta lui George Enescu. Atunci l-am văzut şi eu pe Enescu.Paul Constantinescu a mai compus un oratoriu scurt, intitulat „Rugăciunea inimii”,dedicat Părintelui Daniil, înmânat acestuia în original. El se află în arhiva rămasă de la Părintele Daniil. Cred că a fost cântat doar de corul bărbătesc al călugărilor de la Mânăstirea Antim. Intenţia a fost de a da un fel de imn al Mişcării „Rugului Aprins”.

Frecventa Antimul şi cunoscuta ceramistă Olga Greceanu. Ea a decorat pridvorul mânăstirii cu ceea ce se poate vedea şi astăzi, cu chipuri de sfinţi printre care şi al Mitropolitului Antim Ivireanu.Printre participanţii la „Rugul Aprins” erau şi oameni de ştiinţă. L-am amintit pe Alexandru Mironescu, pe Dan Barbilian, dar au mai fost şi fizicieni şi matematicieni precum Octav Onicescu (l-am cunoscut şi eu), Mihail Necule, dr. Plăcinţeanu, Valentin Poenaru,acesta din urmă acum la Universitatea din Paris.Aceştia şi alţii au venit dinspre cultură şi ştiinţe spre spiritualitate.Trebuie să-l amintim încă o dată printre aceştia şi pe Anton Dumitriu, logicianul,matematician prin formaţie.

După închisoare a stat câteva luni cu noi la Mânăstirea Slatina din Moldova, sub stăreţia Părintelui Cleopa. Îl atrăgea gândul însingurării monahale. Trei luni a lucrat cu Părintele Petroniu Tănase, şi el cu studii de matematică, (azi e stareţ la „Prodromul”din Athos), la dezlegarea Teoremei lui Fermat, precum ştiu specialiştii o problemă încă nedezlegată, dezlegare care urmează să fie încununată cu un mare premiu. Am văzut vreo cincizeci de caiete pline numai cu formule şi credeam amândoi că erau foarte aproape de rezolvare. Dar teorema a rămas tot nerezolvată

.S-ar putea bănui o situare a acestuia din urmă, pe linia tradiţiei de la mânăstirile Optina şi Valaam?

Nu cred. Situaţii asemănătoare au născut fenomene asemănătoare. Noi eram după mişcarea paisiană de la Mânăstirea Neamţu din secolul al XVIII-lea şi după cea cernicană din secolul al XIX-lea. Aceste două tradiţii sunt acum clasice în spiritualitatea românească, prima mistico-ascetică palamită, centrată pe Rugăciunea lui Iisus, a doua tradiţională clasică, basiliană, centrată pe ora et labora, pe rugăciune şi muncă, pe ascultare în obşte.

Mijlocul secolului al XX-lea anticreştin combatant, a cerut o reîntoarcere la cripto-creştinism la catacombă, într-un fel la paisianism. De data aceasta s-a apelat la el şi de nevoie. Nu se mai putea practica o viaţă spirituală la vedere, pe dimensiuni mari.Care e mai „bună”, din cele două direcţii bune, fiecare în parte?

Eu sunt tentat să propun o soluţie de echilibru: cele două Direcţii spirituale din trecutul nostru românesc, n-au fost exclusiviste. Şi la Neamţu, cu sute şi uneori mii de călugări se împletea rugăciunea isihastă cu munca, pentru că fără Marta nu se poate, şi la Cernica erau isihaşti, precum Calinic însuşi şi stareţul Gheorghe.Delimitările sunt într-o anumită măsură teoretice, dar e tot atât de adevărat că, în fiecare din aceste două direcţii, există anumite preponderenţe, accente.

Acestea au dat caracteristicile celor două curente spirituale. Mişcarea de la Antim, „Rugul Aprins” nu putea fi decât isihastă, pură şi ascunsă pentru că acestea erau condiţiile istorice în care a apărut şi,câţiva ani, s-a dezvoltat.Dar e momentul acum să mai adăugăm ceva.

Războiul înaintând în urma lui au rămas câţiva oameni duhovniceşti chiar din şcoala de la Optina şi Valaam, precum un părinte Ioan Culâghin, care a venit în România împreună cu un episcop, Nicolae al Rostovului şi cu câteva maici. S-au stabilit la Cernica. Nicolae al Rostovului fusese coleg cu patriarhul Nicodim Munteanu la Kiev. A murit la Cernica unde mormântul i se poate vedea şi astăzi, în dreapta aleii care duce la biserica „Sf. Lazăr” din cimitir. Lângă el e mormântul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei, aproape vis-à-vis de mormântul Părintelui Stăniloae.

16

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: