† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 16, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 01:29

Acest lucru avea să se confirme în momentul în care avea să se instaleze comunismul la noi, iar cei din „Rugul Aprins” aveau să fie toţi arestaţi.„Rugul Aprins” a fost, cu gând anume sau nu, dar a fost în fapt pregătirea pentru intrarea în Marele Întuneric comunist, care avea să dureze în România aproape jumătate de secol. Parola tainică de supravieţuire creştină a fost retragerea, ascunderea în taina Rugăciunii lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.”Aceasta urma să-i unească şi să-i întărească pe cei care vor intra în închisori, ca şi pe cei care tot ca în închisoare, rămâneau afară sub imperiul teroarei, al supravegherii permanente, al fricii, al denunţurilor, al dezumanizării.Dar de ce „Rugul Aprins”?

Se ştie că termenul îl găsim în Vechiul Testament. Era un rug pe care l-a văzut Moise în pustie. Acesta ardea, dar nu se mistuia, adică nu se termina de ars şi nu prefăcea rugul în cenuşă. Aşadar, dintr-o dată, simbolul duratei creştine chiar sub foc, sub focul nenorocirilor venite peste poporul român din Răsăritul ateu, în cazul nostru.Esenţa de principiu a „Rugului Aprins” aceasta a fost: îndumnezeirea omului prin rugăciunea continuă a numelui lui Iisus.Aşadar „Rugul Aprins” a luat fiinţă în Bucureşti după anul 1945. Nu ştiu dacă a avut caracter de Asociaţie, cu statut şi cu recunoaştere oficială prin tribunal. Cred că mai degrabă nu.

Din ce consta activitatea grupului?

În esenţă din trei lucruri: conferinţe (joia şi duminica după-amiaza), în biblioteca de la Mânăstirea Antim, exerciţii de rugăciune tăcută, uneori sub îndrumare şi cu unele explicaţii şicu participarea la slujbele de la Mânăstirea Antim, îndeosebi la vecernii, seara, unde un cor îngeresc alcătuit din monahi studenţi, te făcea să te simţi în atmosferă de creştinism primarefervescent sau în atmosferă de catacombă protejată.Cercul din bibliotecă era alcătuit din intelectuali şi, nu orice fel de intelectuali. Era acolo o bună parte din elite, intelectuală a Bucureştilor. Prin aceasta s-ar putea răspunde şi multora care se mai întreabă:

Ce s-a întâmplat cu intelectualii creştini în vremea comunismului?

În afară de cei pe care i-am numit la Cernăuţi, care au rămas ataşaţi şi în continuare de Mânăstirea Antim mai trebuie amintiţi: Prof. Tudor Vianu, romancierul Ioan Marin Sadoveanu, filosoful Mircea Vulcănescu, poetul Ioan Barbilian, arhit. Constantin Joja, poetul Vasile Voiculescu ş.a.Vasile Voiculescu nu făcuse parte din grupul isihast de la Cernăuţi. Era nou la Antim.Acolo l-am şi întâlnit prima oară şi am o frumoasă amintire cu el: o fotografie în grădina Antimului împreună şi cu Andrei Scrima.Aş aminti aici încă un „mic” episod cu Vasile Voiculescu. Arestat şi supus interogatoriilor, a fost întrebat:

„Este adevărat că misticismul este tot una cu legionarismul?”

Anchetatorul notează: „Neagă”. Dar, după raultc anchete, acelaşi anchetator notează alt răspuns: „Recunoaşte”. Cum s-a stors acest „Recunoaşte” de la onestul blândul,marele poet V. Voiculescu, ne putem imagina şi aceasta ne dă încă o dată – a câta oară -măsura demonică a sistemului comunist!Trebuie să mai adăugăm printre membrii grupului „Rugul Aprins” şi numele mare al părintelui Dumitru Stăniloae, al doctorului Gh. Dabija, conferenţiar la Medicină, ale Arhim.Vasile şi Haralambie Vasilache, ş.a.m.d.Dintre tinerii încă studenţi, erau: viitorul arhimandrit Andrei Scrima, student pe atunci,iar mai târziu profesor la Benaras în India şi la Beirut în Liban, apoi studentul Roman Bragă,acum duhovnic la Mânăstirea din America, monahii Sofian Boghiu de la Mânăstirea Antim şi Felix Dubneac, acum şi el în America, juristul călugărit Adrian Făgeţeanu, fost chestor de poliţie în tinereţe, acum încă la Antim, dl. Mihail Rădulescu, pe atunci elev, alţi profesori la Facultatea de Teologie din Bucureşti, studentul Nicolae Nicolau, astăzi medic, un student de la veterinară, Nicolae Vârnă, de care nu mai ştiu nimic, un altul Traian Balea, astăzi medic epidemiolog de talie mondială, stabilit la Paris, Nicolae Bordaşiu, ajuns profesor la seminar şi azi preot la biserica Silvestru din Bucureşti şi tânărul Leonida Plămădeală, student teolog.

14

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: