Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 16, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 02:37

UN MEMORIU *

Găsit printre hârtiile lui din care se vede că a fost scris în timpuri extraordinare. Încerca să apere ce se mai putea apăra. El poartă titlul, cum am spus, de MEMORIU, şi iată-l ce conţinea:„Pentru a ajuta la îndepărtarea oricărei confuzii şi spre o lămurire cât mai desăvârşită, în ceea ce mă priveşte, socotesc necesar să aduc acest scurt itinerar autobiografic:

În anul 1896, Decembrie 24, în Bucureşti am văzut lumina zilei. Fiu de intelectual sărac, tatăl meu nefiind decât un simplu şi cinstit magistrat, care trăia numai din mica sa leafă, din copilărie am cunoscut lipsurile şi rigorile unei familii numeroase. Cele dintâi studii mi le-am făcut la Liceul din Ploieşti, susţinându-mă din meditaţii, muncind intens, fiind printre fruntaşii generaţiei mele.Faţă de scepticismul şi conformismul burghez, care stăpânea totul în epoca celor dintâi ani ai copilăriei şi şcolăriei mele, Credinţa şi clarităţile ei mi s-au descoperit ca un suportnezdruncinat şi ca un adevărat eroism a cărei pildă vie mi-o înfăţişa bătrânul şi vestitul, în vremuri, profesor de istorie şi filosofie Ion Niculescu Dacian, cel dintâi îndrumător al meu. El mi-a pus în mână evangheliile şi m-a făcut să înţeleg că trăirea lăuntrică, evlavia, pe care mulţi o poartă şi o înfăţişează ca o slăbiciune, este dimpotrivă o îndrăzneală şi o încercare puternică în Viaţă. Înrâurirea lui asupra mea a fost puternică şi pentru toată viaţa.

Din creştinismul său social,care punea în lumină legea dreptăţii imanente în istorie, am învăţat să iubesc pe cei mulţi, lipsiţi şi obişnuiţi şi să înţeleg lupta cauzei lor.Războiul m-a luat de pe băncile şcolii, ca să-i plălese birul, în ultimul an de liceu. În 1916, la vârsta de 20 ani eram sublocotenent pe front. Ani stat sub arme până la începutulanului 1921 când am fost în sfârşit demobilizat. Cu mult avânt vin în Bucureşti pentru a continua studiile universitare. În acest timp încep viaţa de publicist şi încerc să fac şi pictura, urmândAcademia de Arte Frumoase. Lipsa totală de mijloace mă sileşte să mă întorc la casa părintească la Constanţa. Aici, ca fost ofiţer pe front, pot să intru în Serviciul Maritim Român îmbarcândumăofiţer asistent (1922-l924). După un număr de călătorii, năzuinţele mele literare şi o adevărată foame de carte mă întorc la Bucureşti. Reuşesc să fiu numit profesor suplinitor la liceul rural din Pogoanele, unde pentru a face faţă lucrurilor stau trei zile pe săptămână, iar restul în Bucureşti pentru a nu pierde legătura cu mediul necesar de studiu şi emulaţie. În Bucureşti, pe lângă activitatea literară, lucrez activ ca director al Operei de Ajutorare studenţească, însă cu totul dezinteresat şi gratuit, această activitate în cadrul Asociaţiei Studenţilor Creştini.

În 1927 realizez în versuri un poem religios, Acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov,care are succes şi este aprobat şi de Sfântul Sinod. Efortul însă mă depăşeşte, astfel că, în 1927,când decanul Facultăţii de Teologie din Chişinău, Părintele Gala Galaction, care-mi cunoştea preocupările teologice şi activitatea pe acest tărâm, mă cheamă, primesc postul de subdirector alInternatului Teologic din Chişinău, unde desfăşor o activitate spirituală bine cunoscută.

În 1928, Universitatea din Bucureşti, în urma activităţii mele mă numeşte secretar al Oficiului Universitar pentru a lucra mai intens la opera de ajutorare studenţească. În tot acest timp nu întrerup studiul şi preocupările mele teologice, astfel că în 1929 reuşesc să mi se dea o bursă şi să fac o călătorie la Sfântul Munte Athos, de unde mă întorc cu o bogată experienţă care va avea puternice urmări în viaţa mea de mai târziu.

În 1930, creştinismul activ şi deschis spre problemele din cugetare filosofică şi socială de stânga mă hotărăşte să scot „Floarea de Foc” în jurul căreia se grupează un număr de tineriscriitori, atât creştini cât şi … O întreagă luptă dialectică se desfăşoară în coloanele acestei reviste.Aici colaborează între alţii Al. Sahia, Ghiţă Ionescu, Lezpezeanu, Alfons Adania, etc., care-şi pot mărturisi în toată libertatea crezul lor de stânga. Revista este un adevărat şi îndrăzneţ organ de avangardă. Mai mult încă. Fără a mă abate deloc de la convingerile mele creştine, dar de stânga,colaborez activ la lupta clandestină, cu care am legături directe.

––––––––––––––––––––-

*  NOTĂ :  Este evident că Memoriul e scris ca să placă comuniştilor. L-am notat totuşi pentru că e singurul scris
de autor.

7

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: