Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Aprilie 17, 2010

Filed under: Sfântul Simeon Noul Teolog - Imnele Iubirii Dumnezeieşti — Micael Nicolas @ 02:53
la picioarele Tale, Cuvinte,
precum însuţi ştii, pentru că aşa m-ai învăţat.
Şi n-ai dispreţuit să mă numeşti fiul Tău.
O, gură nevrednică şi buze murdare,
o, cuvânt al unei limbi sărace, neputincioase să Te laude
şi să-Ţi mulţumească şi să povestească binefacerile Tale,
pe care le-ai făcut mie, orfanul şi străinul,
cel străin pe acest pământ.
Că cei ce sunt ai Tăi, sunt străini în lume,
dar bunătăţile Tale date slujitorilor Tăi
ochii nu le văd, limba nu le poate grăi, nici lumea încăpea.
Pentru aceea, Stăpâne, lumea ne urăşte,
ne prigoneşte, ne defaimă, ne pizmuieşte, se înfurie pe noi, ne ucide
şi toate le face împotriva noastră, căzând în acestea.
Iar noi, precum ai binevoit, smeritii Tăi slujitori,
suntem tari în slăbiciune, bogaţi în sărăcie,
ne bucurăm în tot necazul, fiindcă suntem în afara lumii.
Noi, Stăpâne, suntem ai Tăi, iar lumea nu are decât trupul nostru.
Deci se înşeală orbul, neavând decât lutul,
dar nici pe el nu-l va păstra.
Căci îl va preda, precum ai făgăduit,
la cea din urmă trâmbiţă,
devenit şi el spiritual.
Atunci fiind cu totul singur, nu va păstra decât relele proprii,
împreună cu cei de-un cuget cu el, iubitori orbi ai lumii.
LVll
Cel ce doreşte pe Dumnezeu, urăşte păcatul
Sunt ţinut în umbră şi văd adevărul,
Ceea ce nu e nimic altceva decât nădejdea sigură.
Care nădejde ? Cea pe care ochii n-au văzut-o.
Iar aceasta ce este ? Viaţa, pe care toţi o doresc.
Iar viaţa ce este altceva decât Dumnezeu, Creatorul tuturor ?
Pe Acesta doreşte-L şi urăşte păcatul!
Păcatul e moartea, căci ce are el necurgător ?
LVlll
Învăţătura de obşte unită cu mustrarea, adresată tuturor: împăraţi,
arhierei, preoţi, monahi, mireni; mustrare grăită şi spusă de
gura lui Dumnezeu

O, Hristoase, dăruieşte-mi cuvinte ale înţelepciunii,

cuvinte ale cunoştinţei, ale înţelegerii dumnezeieşti!
Căci Tu-mi cunoşti slăbiciunea cuvântului
şi mă ştii nepărtaş de învăţătura profană.
Tu ştii că numai pe Tine Te am
viaţă şi cuvânt şi cunoştinţă şi înţelepciune,
Dumnezeu Mântuitor şi Ocrotitor în viaţă
şi respiraţia smeritului meu suflet,
al celui străin şi sărac: în cuvinte
Tu eşti nădejdea mea, Tu eşti ajutorul meu,
Tu eşti acoperământul meu, Tu eşti scăparea mea,
Tu eşti lauda, bogăţia mea, Cuvinte.
Tu ai voit, Cuvinte, să mă scoţi din lume pe mine, străinul,
nevrednicul, umilitul, mai rău ca orice om,
ca orice animal necuvântător.
Şi de aceea, îndrăznind în mila Ta,
190
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: