† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Aprilie 21, 2010

Filed under: Sfântul Simeon Noul Teolog - Imnele Iubirii Dumnezeieşti — Micael Nicolas @ 04:34
şi ucigător de oameni ca lucrător şi slujitor a toată fărădelegea,
Tu, Soarele dinainte de veci, care ai strălucit, în iad,
iar pe urmă ai luminat şi sufletul meu întunecat
şi mi-ai dăruit ziua neînserată – lucru greu de crezut
celor nepăsători şi leneşi ca mine –
Cel ce ai umplut sărăcia mea de toate bunătăţile,
Tu însuţi mi-ai dăruit cuvânt şi mi-ai dat vorbe,
ca să istorisesc tuturor minunile Tale,
pe care le faci şi cu noi, robii Tăi.
Aceasta pentru că cei ce dorm cu lenevie în întuneric
şi spun: E cu neputinţă să se mântuiască păcătoşii şi să fie miluiţi
ca Petru şi ca ceilalţi apostoli, sfinţi, cuvioşi, drepţi,
să cunoască şi să înveţe că acesta a fost,
este şi va fi un lucru uşor pentru bunătatea Ta.
Şi cei cărora li se pare că Te au pe Tine, lumina întregii lumi
dar spun că nu Te văd, că nu petrec în lumină,
că nu sunt luminaţi, că nu te văd mereu, Mântuitorule,
să afle că nu i-ai luminat pe ei în cugetare,
nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară
şi că se bucură degeaba cu nădejdi deşarte
socotind că vor vedea lumina Ta după moarte,
Căci arvuna, pecetea s-a dat sigur, de aici,
Mântuitorule, oilor de-a dreapta.
Căci dacă moartea îi aduce fiecăruia o închidere
şi după sfârşit nimeni nu mai poate face,
fără îndoială fiecare va fi cum s-a aflat.
Aceasta mă Inspăimântă, Stăpâne, aceasta mă face să tremur,
aceasta usucă simţurile mele
fiindcă aşa cum murind şi mutându-se cineva acolo fiind orb,
nu va mai vedea acest soare în mod sensibil,
deşi înviind va primi iarăşi lumina ochilor,
aşa nici cel ce are mintea oarbă când moare,
nu Te va mai vedea pe Tine,
Soarele spiritual, Dumnezeul meu.
Ci ieşind din întuneric, va merge în întuneric
şi în veci va fi despărţit de Tine.
Nimeni dintre cei ce cred în Tine, Stăpâne,
sau din cei botezaţi în numele Tău,
nu va suporta această mare şi înfricoşătoare povară
a despărţirii de Tine, Milostive.
Căci cumplit chin este acesta,
cumplită, de nerăbdat, este suferinţa veşnică.
Căci ce e atât de rea ca despărţirea de Tine Mântuitorule?
Ce e mai dureros ca despărţirea de viaţă,
ca lipsirea de toate bunurile ?
Căci despărţirea de Tine e lipsirea de tot binele.
Fiindcă nu cum sunt cele de acum de pe pământ, vor fi şi atunci.
Pentru că acum cei ce nu Te cunosc pe Tine, se desfată trupeşte
şi se bucură sărind ca animalele
având cele ce li le-ai dat spre plăcerea vieţii.
Şi nevăzând decât acestea, socotesc că aşa va fi şi după ieşirea
sufletului,
după plecarea din această viaţă.
Dar vorbesc greşit şi cugetă rău
cei ce spun că vor fi într-o oarecare odihnă,
2
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: