† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 18, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 03:54
  • 77. Când vom împlini cu toată tăria, râvna, hotărârea şi pornirea nereţinută cele ce ne-a învăţat şi poruncit Dumnezeu în chip tainic şi neştiut, fără să nesoco-tim nimic, atunci ni se va descoperi în chip arătat ca unor credincioşi ascultători, ca unor ucenici şi prieteni adevăraţi, cum s-a descoperit odinioară sfinţilor Săi ucenici şi apostoli şi tuturor celor ce au crezut prin ei în numele Lui. Şi atunci vom deveni fii ai lui Dumnezeu după har, cum zice Pavel : «Câţi sunt povăţuiţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu ; iar de sunt fii, sunt şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos» (Rom. VIII, 14, 17).
  • 78. Nici unul din cei ce s-au învrednicit să fie cu Dumnezeu, în unitatea Duhului, şi să guste bunătăţile Lui tainice, nu mai iubeşte slava dată lui de oameni, dar nici aurul sau îmbrăcămintea sau pietrele socotite preţioase de cei fără de minte ; nu se mai lipeşte cu inima de bogăţia trecătoare, nu mai vrea să fie cunoscut de împăraţi şi de stăpânitori care nu stăpânesc, ci sunt stăpâniţi de multe ; nu mai vede în acestea ceva mare şi înalt, nici nu le mai socoteşte pricinuitoare de mai mare slavă celor ce se apropie de ele ; nu va mai preţui nimic altceva din cele lăudate şi strălucitoare pentru oameni. Ba nu va mai socoti ceva rău nici căderea cuiva din bogăţie în sărăcie şi de la stăpânirea şi puterea cea mai mare şi de la demnitatea cea mai vestită, la ultima lipsă de slavă şi de cinstire.
  • 79. Dacă ai primit iertarea păcatelor tale, fie prin mărturisire, fie prin îmbrăcarea schimei sfinte şi îngereşti, câtă dragoste, mulţumire şi smerenie nu trebuie să-ţi pricinuiască aceasta ? Că fiind vrednic de nenumărate pedepse, nu numai că te-ai izbăvit de ele, ci te-ai învrednicit şi de înfiere, de slavă şi de împărăţia cerurilor. Acestea depănându-le în cuget şi amintindu-ţi-le pururea, fii gata şi pregăteşte-te să nu necinsteşti pe Cel ce te-a cinstit şi ţi-a iertat nenumărate greşeli. Ci slăveşte-L şi cinsteşte-L prin toate lucrurile tale, ca şi El să te slăvească în schimb şi mai mult pe tine, pe care te-a cinstit mai mult decât toată zidirea văzută şi te va numi prieten adevărat al lui Dumnezeu 199.
  • 80. Cu cât este mai de preţ sufletul decât trupul, cu atât e mai înalt omul raţional decât lumea. Nu lua seama la mărimea făpturilor din ea, ca să le socoteşti, omule, pentru aceasta, pe ele mai de preţ ca tine.Ci căutând la harul ce ţi s-a dat şi cunoscând demnitatea sufletului tău mintal şi raţional, laudă pe Dumnezeu, Care te-a cinstit mai presus decât toate cele văzute 200.
  • 81. Să luăm aminte cum slăvim pe Dumnezeu. Căci nu se slăveşte alt fel de către noi de cum a fost slăvit de către Fiul 201. Fiindcă prin acelea prin care a slăvit Fiul pe Tatăl Său, prin acelea a fost slăvit şi Fiul de către Tatăl. Şi aceleaşi trebuie să le facem şi noi cu sârguinţă, ca prin aceleaşi să slăvim pe Cel ce primeşte să se numească Tatăl nostru cel din ceruri şi să fim slăviţi de El cu slava Fiului în Care a fost înainte de a fi lumea prin El (Ioan XVII, 5) 202. Iar acestea sunt : crucea, sau mortificarea lumii întregi, necazurile, ispitele şi orice altceva din pătimirile lui Hristos. Purtându-le pe acestea întru răbdare multă, urmăm lui Hristos în patimile Sale şi slăvim prin ele pe Tatăl nostru şi Dumnezeu, ca fii ai Lui prin har şi ca împreună-moştenitori cu Hristos 203.
  • 82. Sufletul care nu s-a izbăvit cu desăvârşire şi cu bună simţire de alipirea şi de împătimirea de cele văzute nu poate purta fără întristare pricinile de întristare 204 şi uneltirile venite lui de la draci şi de la oameni. Ci fiind legat prin împătimire de lucrurile omeneşti e muşcat de pagubele de bani şi se supără de pierderile unor lucruri şi-l dor cumplit durerile venite în trupul său 205.
–––––––––––––––––– Notă
199. Dumnezeu te-a făcut prieten, adică te-a ridicat la un dialog intim cu El şi-ţi dăruieşte tot ce are şi El prin aceasta.
200. Cap. 100, Filocalia greacă. Oricât de mari ar fi lucrurile şi lumea, ele sunt numai obiecte ale omului, dăruite lui de Dumnezeu, ca semn al iubirii Lui. Ba Dumnezeu îi dă omului daruri şi mai maxi decât lumea: se dă pe Sine Însuşi ca cel mai bun prieten. Aceasta e slava cu care cinsteşte Dumnezeu pe om.
201. Fiul a slăvit pe Tatăl ca om într-un chip exemplar pentru noi. De aceea s-a făcut om. L-a slăvit renunţând la Sine şi predându-se Tatălui desăvârşit prin pătimiri şi prin moarte.
202. Dacă noi slăvim pe Tatăl, cum L-a slăvit Fiul ca om, şi Tatăl ne slăveşte pe noi cum îl slăveşte pe Hristos ca pe Piui Său cel veşnic,făcut om.
203. Cap. 101, Filocalia greacă.
204. Acesta e lucrul esenţial: să porţi fără întristare cele ce ţi se pricinuiesc cu scopul ca să te întristeze şi să te facă prin aceasta să păcătuieşti, dovedind că eşti legat de lumea aceasta şi nu ai încredere desăvârşită în Dumnezeu.
205. Cap. 102, Filocalia greacă.
44
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: