† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 19, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 02:37
  • 10. Fericit este cel ce crede acestora ! De trei ori fericit este însă cel ce se străduieşte să dobândească cunoştinţa celor spuse prin făptuire şi prin sfinţite nevoinţe ! Dar este un înger, ca să nu spun mai mult, cel ce se ridică prin contemplare şi cunoştinţă la înălţimea acestei stări şi aproape de Dumnezeu, ajuns ca un fiu al lui Dumnezeu.
  • 11. Cel ce stă la ţărmurile mării vede noianul nesfârşit de apă, dar marginea lui nu o poate vedea, ci numai o parte oarecare. La fel cel ce s-a învrednicit să privească oceanul nesfârşit al slavei lui Dumnezeu şi să-l vadă în chip înţelegător, îl vede nu atâta cât este, ci cât e cu putinţă ochilor înţelegători ai sufletului său. 104
  • 12. Cel ce stă lângă mare, nu o priveşte numai pe aceasta, ci şi intră atâta cât voieşte în apele ei. Aşa şi cei ce voiesc, dintre cei duhovniceşti, pot să se împărtăşească şi să contemple, prin cunoştinţă, lumina dumnezeiască, pe măsura dorinţei de care sunt purtaţi 105.
  • 13. Cel ce stă la ţărmurile mării, atât timp cât se află în afara apelor, le vede pe toate şi priveşte peste noianul apelor, dar când începe să intre în apă şi să se scufunde în ea, pe măsură ce se afundă, părăseşte vederea celor din afară. Aşa şi cei ce au ajuns la împărtăşirea de lumina dumnezeiască : pe măsură ce înaintează în cunoştinţa dumnezeiască, se scufundă tot mai mult în neştiinţă 106.
  • 14. Cel ce a coborât în apa mării până la genunchi,sau până la brâu, vede toate cele din afara apei în chip clar ; dar când se coboară în adânc şi a ajuns întreg sub apă, nu mai poate vedea ceva din cele de afară, decât numai atâta că e întreg în adâncul mării 107. Aşa li se întâmplă şi celor ce cresc prin sporire duhovnicească şi urcă în desăvârşirea cunoştinţei şi a contemplaţiei.
  • 15. Când cei ce înaintează spre desăvârşirea duhovnicească sunt luminaţi în parte, adică primesc o lumină numai în minte, atunci ei oglindesc slava Domnului în chip înţelegător şi sunt introduşi în cunoştinţa înţelegerii şi în taina descoperirii, fiind ridicaţi de la contemplarea celor ce sunt la Cel ce e mai presus de cele ce sunt (de făpturi).
–––––––––––––––––– Notă
104. A se observa cum sfântul Simeon aseamănă cu un ocean chiar numai slava lui Dumnezeu ; de fiinţa lui Dumnezeu nici nu îndrăzneşte să vorbească.
105. Contemplarea luminii dumnezeieşti nu e despărţită, pentru sfântul Simeon, de împărtăşirea de ea, potrivit învăţăturii lui despre simţurile sufleteşti prin care omul duhovnicesc intră în contact cu realitatea dumnezeiască, aşa cum intră orice om prin simţurile trupului în contact cu lumea materială.
106. De la capitolul 11 pînă la capitolul 19 inclusiv e redată ideea sfântului Grigorie de Nissa : «Aceasta este a vedea cu adevărat pe Dumnezeu : a nu afla niciodată o saturare a dorinţei …căci nu se va socoti vreodată că se poate îmbrăţişa firea nevăzută» (Despre viaţa lui Moise,în P.G. 44, col. 404). Dar sfântul Simeon pune în relief şi ideea scumpă lui, că cel ajuns în oceanul dumnezeiesc nu mai vede nimic în afară de el, dar în el vede toate. Proprie lui este şi imaginea oceanului şi a apelor.
107. Deci nu-şi pierde conştiinţa identităţii sale.
23
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: