† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 20, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 01:27
  • 85. Cel ce n-a ajuns nepătimitor, nu ştie ce este nepătimirea, ba nici nu poate crede că este cineva astfel pe pământ. Căci cel ce nu s-a lepădat mai întâi de sine (Matei XVI, 24) şi nu şi-a golit cu bucurie sângele său pentru această viaţă cu adevărat fericită, cum va bănui că a făcut cineva acestea ca să dobândească nepătimirea ? La fel şi cel ce-şi închipuie că are Duhul Sfânt neavând nimic, auzind de lucrările Duhului sălăşluite în cei ce au de fapt pe Duhul Sfânt, nu va crede că există cineva în generaţia de azi lucrat şi mişcat de Duhul dumnezeiesc sau ajuns la vederea Lui în chip conştient şi simţit, asemenea apostolilor lui Hristos şi sfinţilor de altădată. Căci fiecare judecă din starea ce o are el, şi pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate.
  • 86. Altceva este nepătimirea sufletului şi altceva nepătimirea trupului ; cea dintâi sfinţeşte şi trupul prin strălucirea ei şi prin revărsarea de lumină a Duhului ; iar cea de a doua singură nu poate să folosească prin sine întru nimic pe cel ce o are 72.
  • 87. Altceva este nemişcarea mădularelor sufleteşti şi trupeşti şi altceva dobândirea virtuţilor. Cea dintâi aparţine firii, cea de a doua pune rânduială în mişcările naturale 73.
  • 88. A nu pofti ceva din plăcerile şi dulceţurile lumii nu este egal cu a dori bunătăţile veşnice şi cereşti. Altceva este aceasta şi altceva e aceea. Cele dintâi le dispreţuiesc mulţi. De cele de al doilea, puţini oameni s-au îngrijit 74.
–––––––––––––––––– Notă
72. Extras din Cuv, IV etic, op. cit., p. 12. Pentru sfântul Simeon virtutea nu este o simplă pasivitate, ci o punere în ordine a mişcărilor sufleteşti şi trupeşti, pentru buna folosire a lor în favoarea deprinderii unei virtuţi. Prin aceasta spiritualitatea creştină se deosebeşte net de cea budistă. Nemişcarea puterilor trupeşti şi sufleteşti poate aparţine firii slăbite, sau dezamăgite de pe urma dezordinii pătimaşe a mişcărilor lor. Căci slăbirea sau dezamăgirea pot apărea în creatură, care n-are de la sine fiinţa, ci e din nimic Şi ca atare înaintează când rămâne de sine spre nimic. Dar punerea în rânduială a mişcărilor firii e un efort care Învinge înclinarea mişcărilor firii spre trândăvia dezordinii şi spre nimic.
73. Extras din aceeaşi cuvântare. Ibidem.
74. Extras din aceeaşi cuvântare, op. cit., p. 14. Continuând ideea din capitolul anterior, sfântul Simeon spune că dorirea bunătăţilor veşnice e mai mult decât nedorirea plăcerilor pământeşti. Virtutea e o dorire pozitivă a bunătăţilor veşnice şi prin aceasta depăşeşte o fire ajunsă la nemişcare prin voinţa de a nu răspunde răului cu rău, sau prin dezabuzare şi slăbire. Ea e un efort de ridicare a firii la cele mai presus de fire. Nu se cere desfiinţarea dorinţei ca putere a firii, ci îndreptarea şi întărirea ei spre cele continuu mai înalte.
18
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: