† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 20, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 01:39
  • 81. Cel ce are gândirea îngrijorată de lucrurile vieţii nu este liber. Căci e stăpânit şi robit de grija acestora,fie că se îngrijeşte de acestea pentru sine, fie pentru alţii.Iar cel liber de acestea nu se îngrijeşte în chip lumesc nici pentru sine şi nu se va îngriji nici pentru alţii, fie că e episcop, fie că e egumen, fie diacon. Cu toate aces-tea, nu va sta niciodată fără lucru şi nu va dispreţui nici pe cei mai umiliţi şi mai mici, ci făcând toate în chip bineplăcut lui Dumnezeu, va rămâne în toate neîngrijorat, toată viaţa 66.
  • 82. Există o grijă nefăptuitoare şi o făptuire fără grijă, ca şi dimpotrivă : o negrijă făptuitoare şi o lene plină de griji 67. Acestea le-a arătat şi Domnul. Căci spunând : -«Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez» (Ioan V, 17), şi iarăşi : «Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru cea care rămâne spre viaţa veşnică»(Ioan VI, 27), n-a desfiinţat activitatea, ci ne-a recomandat activitatea fără grijă 68. Apoi spunând iarăşi : «Cine,îngrijindu-se, poate să adauge măcar un cot la statura sa ?» (Matei VI, 27), a desfiinţat grija nefăptuitoare. Iar despre grija întrupată în fapte, zice : «Iar despre îmbrăcăminte şi mâncare, ce vă îngrijiţi ? Nu vedeţi crinii câmpului şi păsările cerului, pe cei dintâi cum cresc şi pe cele din urmă cum sunt hrănite ?» (Matei VI, 28). Astfel, aprobând pe una şi dezaprobând pe cealaltă, Domnul ne învaţă cum să lucrăm cu grijă neîngrijorându-ne şi cum, liberi de griji, să ocolim o activitate necuvenită 69.
  • 83. Nu dărâma casa ta, voind să o zideşti pe a vecinului. Să ştii că lucrul acesta e obositor şi greu. Ia seama ca nu cumva hotărându-te la aceasta, să o dărâmi şi pe a ta şi să nu poţi să o zideşti nici pe a aceluia 70.
  • 84. Dacă n-ai dobândit o desăvârşită nepătimire faţă de lucruri şi de bunurile vieţii, să nu primeşti să te ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca să nu te prinzi în ele şi, în loc să iei plata slujirii, să suferi osânda pentru hoţie şi fur de cele sfinte. Iar de eşti silit la acestea, de întâistătătorul, să fii ca cel ce umblă cu focul care arde şi să opreşti momeala gândului prin mărturisire şi pocăinţă, ca să te păstrezi neatins prin rugăciunea întâistătătorului 71.
–––––––––––––––––– Notă

66. E necesar ca făcând toate cele ce se cer de la noi, să nu le facem cu grija că reuşita depinde numai de noi. Să păstrăm conştiinţa că toate.sunt trecătoare. Cei ce se folosesc de lumea aceasta, să fie ca şi cum nu s-ar folosi. Căci «trece chipul lumii acesteia» (l Cor. VII, 31).
67. Prin această frumoasă distincţie, sfântul Simeon dovedeşte că nu condamnă activitatea, ci apăsarea sufletească ce o poate însoţi. Să fii activ într-un chip degajat, ca o pasăre în zborul ei vesel, ca un artist,fericit în înaripata lui străduinţă de a găsi expresia justă a ceea ce contemplă. Aceasta e esenţa recomandării sfântului Simeon.
68. De fapt, activitatea din iubire faţă de alţii şi de Dumnezeu produce în suflet o stare de negrijă lumească şi-1 duce la desăvârşirea veşnică, pe când cea din grija egoistă de trup îl duce la pieire. Deci Domnul condamnă grija, dar nu recomandă neactivitatea. Mai mult chiar,el condamnă şi lenea, mai ales pe cea însoţită de grijă. De aici rezultă că deşi nu trebuie să considerăm lucrurile lumii eterne, totuşi trebuie să socotim că activitatea sufletului în legătură cu ele, de dragul lui Dumnezeu şi al altora, e un mijloc prin care sufletul sporeşte în desăvârşire şi ajunge la veşnicia fericită pentru care este rânduit. Dealtfel, şi rugăciunea este o activitate.

69. Ceea ce cere Domnul în fond e împlinirea unei activităţi cuvenite şi reţinerea de la cea necuvenită. Cea dintâi trebuie să o facem într-un sens cu toată grija, dar în alt sens neîngrijoraţi. Iar pe cea de a doua să o evităm, mai ales când o facem fără grijă, adică cu neglijenţă, sau cu nepăsare de mântuirea sufletului. Există deci
grijă şi grijă. Există deci grijă bună şi grijă rea, precum există negrijă bună şi negrijă rea.
70. Mustrându-1 pe altul pentru greşeli, poţi să-ţi înăspreşti sufletul tău şi să înaintezi la ură împotriva aceluia. Astfel nu-1 zideşti nici pe acela şi te înrăieşti şi pe tine.
71. Mărturisind ispita care ţi-a venit de a lua din cele chivernisite ale Bisericii, sau ale mânăstirii, vei căpăta de la duhovnic întărire să respingi ispita.
17
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: