† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 20, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 02:55
  • 47. Cel ce e dispreţuit şi batjocorit şi suferă din cauza aceasta mult în inima sa, să cunoască din aceasta că poartă la sân şarpele cel vechi. De va răbda deci în tăcere, sau va răspunde cu multă smerenie, 1-a făcut pe acesta neputincios şi i-a slăbit strânsoarea. Iar de va răspunde împotrivă cu acreală, sau va grăi cu semeţie, a dat putere şarpelui să-şi verse veninul în inima sa şi să-i roadă cu cruzime cele dinlăuntru ale sale. Prin aceasta îl va face de fiecare dată mai puternic, dându-i spre mâncare, îndreptarea sa spre cele bune şi puterea nenorocitului său suflet. Aceasta îl va face să trăiască de aci înainte în păcat, şi să fie mort cu totul pentru dreptate.
  • 48. De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică, să o înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţătorii buni ; iar cele rele, de la cei răi. Căci, desigur, din seminţe rele, ies roade rele.
  • 49. Înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. Dar cercetează şi tu dumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile cu învăţături despre lucrare ale sfinţilor părinţi, ca punându-le alăturea de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă, şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte şi să le lepezi, ca să nu rătăceşti. Căci să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători.
  • 50. Tot cel ce nu vede, dar se încumetă să călăuzească pe alţii, e un înşelător şi duce pe cei ce-l urmează în prăpastia pierzaniei, după cuvântul Domnului : -«Orbul de va călăuzi pe orb, amândoi vor cădea în groapă» (Matei XV, 14).
  • 51. Orbul, faţă de Cel Unul, e orb în întregime faţă de toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea tuturor. El se reţine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor,fiind în afară de cele văzute. Fiind astfel în Unul, le vede pe toate. Şi fiind în toate, nu vede nimic din toate 37.
  • 52. Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede şi pe sine şi pe toţi şi pe toate. Dar fiind ascuns în toate, nu priveşte la nimic din toate 38.
  • 53. Cel ce nu a îmbrăcat chipul Domnului nostru Iisus Hristos, al Omului ceresc şi Dumnezeu, peste omul raţional şi mintal, cu bună simţire şi întru cunoştinţă, e încă numai sânge şi carne. El nu poate primi simţirea slavei duhovniceşti prin cuvânt (raţiune),precum nici cei orbi din naştere nu pot cunoaşte numai prin cuvânt (raţiune) lumina soarelui 39.
–––––––––––––––––– Notă
37. Sfântul Maxim Mărturisitorul declară că în Cel Unul sunt raţiunile tuturor. Deci cel ce-L vede pe Cel Unul, vede raţiunile tuturor în El. Sfântul Simeon Noul Teolog plasează încă în viaţa aceasta putinţa vederii tuturor în Dumnezeu, simultană cu ridicarea peste toate. Aceasta e o contemplare atotcuprinzătoare în simplitatea ei. Cine are intuiţia întregului, le vede pe toate ale lui, fără să se piardă în privirea unei părţi sau a alteia.
38. Amândouă aceste capete sunt luate textual din Cateheza XXVIII,(Catecheses, tom. III, în «Sources chretiennes», nr. 112, p. 160). In Filocalia greacă, sunt date ca un singur capitol. Poate din faptul că în ediţia din «Sources chretiennes», sint date ca două, suta întâi are nu o sută,ci 101 capete.
39. Extras din Cateheza XXVIII, ibidem, p. 162. Sfântul Simeon afirmă în chipul cel mai categoric că creştinul nu devine om întreg ca atare decât în măsura în care se întipăreşte în el chipul lui Hristos, Omul ceresc şl Dumnezeu, prin simţire. Cuvântul aici rămâne un cuvînt care comunică o raţiune teoretică cu care se şi identifică. Nici prin acest cuvânt, nici prin această raţiune nu se ia contact cu realitatea însăşi.Numai cuvântul viu, comunicat nouă de cineva care crede, ne transmite şi viaţa lui, deci şi viaţa lui Hristos, când viaţa lui e îmbibată de viaţa lui Hristos şi când e primit cu credinţă. De aceea cere sfântul Simeon ca Hristos să se imprime în raţiunea omului în mod simţit.
9
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: