Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 20, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 03:03
  • 40. Cel ce e orb din naştere nu va cunoaşte, nici nu va crede puterea celor din Scriptură ; dar cel ce s-a învrednicit vreodată să vadă va mărturisi că cele zise sunt adevărate.
  • 41. Cel ce vede cu ochii trupeşti ştie când e noapte şi când e zi. Dar orbul nu ştie de nici una. Asemenea şi cel ce vede duhovniceşte şi priveşte cu ochii minţii, dacă, după ce a văzut lumina cea adevărată şi neapropiată,se întoarce din nepăsare la orbirea de mai înainte şi se va lipsi de lumină, simte cu bună simţire lipsa aceleia,şi-şi dă seama din ce cauză i s-a întâmplat aceasta. Dar cel ce este orb din naştere nu ştie nimic despre acestea,nici din experienţă, nici din lucrarea de faţă, dacă nu prinde ceva prin auz, aflând astfel despre cele ce nu le-a văzut niciodată. El va povesti altora despre cele ce a auzit, fără să ştie nici el, nici auzitorii, despre ce lucru grăiesc între ei.
  • 42. Este cu neputinţă să umpli şi trupul cu mâncăruri pe nesăturate, dar să te îndulceşti şi duhovniceşte de bunătatea cea cunoscută cu mintea şi dumnezeiască. Căci pe cât îşi va sluji cineva mai mult pântecele, pe atâta se va lipsi pe sine mai mult de acea bunătate. Şi pe cât îşi va asupri mai mult trupul, pe atâta se va umplea mai mult de hrana şi de mângâierea duhovnicească.
  • 43. Să părăsim toate cele de pe pământ, nu numai bogăţia şi aurul şi celelalte mijloace ale acestei vieţi, ci şi pofta faţă de ele să o alungăm cu desăvârşire din sufletele noastre. Să urâm nu numai plăcerile trupului, ci şi mişcările neraţionale (animalice) ale lui, şi să ne sârguim să-l mortificăm prin osteneli. Căci prin el se lucrează cele ale poftei şi sunt aduse la faptă. Câtă vreme este viu acesta, sufletul nostru va fi numaidecât mort şi greu de urnit, sau cu totul de neurnit spre oricare poruncă dumnezeiască 36.
  • 44. Precum flacăra focului se ridică neîncetat spre înălţime, mai ales dacă întorci materia care întreţine focul, aşa şi inima celui iubitor de slavă deşartă nu se poate smeri, ci când îi spui cele de folos pentru el, se înalţă şi mai mult. Căci mustrat sau sfătuit, el se împotriveşte cu mânie, iar lăudat şi linguşit, se înalţă în chip păcătos.
  • 45. Omul care este obişnuit să se împotrivească îşi este sieşi o sabie cu două tăişuri, ucigându-şi sufletul fără să ştie şi înstrăinându-l de viaţa veşnică.
  • 46. Cel ce se împotriveşte în cuvânt, este asemenea celui ce se predă pe sine cu voia duşmanilor împăratului. Căci contrazicerea este o cursă şi are ca momeală apărarea, prin care fiind amăgiţi, înghiţim undiţa păcatului. Prin aceasta e prins de obicei nenorocitul suflet, fiind apucat de limbă şi de gâtlej de către duhurile răutăţii, care aci îl ridică la culmea mândriei, aci îl prăvălesc în prăpastia păcatului, ca să fie apoi dus la judecată cu cei căzuţi din cer.

–––––––––––––––––– Notă
36. Sfântul Simeon nu înţelege prin trupul mortificat, un trup incapabil de a se mişca spre fapte, ci un trup care nu se mişcă din iniţiativa lui, ci din iniţiativa cea bună a sufletului. E un trup nerobit patimilor, şi disponibil pentru libertatea duhului. Într-un trup viu pentru patimi, sufletul e mort.

8
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: