† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iunie 20, 2010

Filed under: Cele 225 de capete teologice şi practice — Micael Nicolas @ 03:27
  • 29. Cel ce iubeşte din simţire lăuntrică pe cei care-l vorbesc de rău, sau îl nedreptăţesc, sau îl urăsc şi-l păgubesc, şi se roagă pentru ei (Matei V, 44), ajunge în scurtă vreme la o mare sporire. Căci făcând aceasta întru simţirea inimii, îşi coboară socotinţa în adânc de smerenie şi în izvoare de lacrimi, în care se scufundă cele trei părţi ale sufletului 27. Acela urcă mintea în cerul nepătimirii şi o face văzătoare şi, prin gustarea bunătăţii de acolo, ajunge de socoteşte toate ale vieţii de aici, gunoaie. Şi însăşi mâncarea şi hrana n-o mai primeşte cu plăcere şi des.
  • 30. Credinţă 28 neîndoielnică dovedeşte cel ce cinsteşte cu evlavie ca sfânt până şi locul în care vieţuieşte călăuzitorul şi părintele său. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste fierbinte în mâini să-l pună pe capul său şi unge cu el pieptul său, ca şi cu un leac curăţitor al patimilor şi al păcatelor sale. Iar de el nu îndrăzneşte să se apropie, nici să atingă vreo haină sau vreun acoperământ al lui fără voia sa ; dar atingând ceva din ceea ce-i aparţine aceluia, o face aceasta cu frică şi cu respect, socotindu-se pe sine nevrednic nu numai de vederea şi de slujirea lui, ci şi de intrarea în chilia lui.
  • 31. Se leapădă mulţi de viaţa aceasta şi de lucrurile vieţii, dar puţini se leapădă şi de voile lor. Bine spune despre aceştia şi cuvântul dumnezeiesc : -«Mulţi chemaţi, dar puţini aleşi» (Matei XX, 14).
  • 32. Când şezi la masă cu toată obştea şi toate ţi se înfăţişează ochilor minţii ca o umbră şi nu mai simţi dulceaţa mâncărurilor, ci sufletul întreg îţi este uimit şi plin de lacrimi, cunoaşte că harul lui Dumnezeu ţi le arată acestea astfel, pentru multa ta smerenie din frică,ca văzând făpturile lui Dumnezeu şi cunoscând slăbiciunea celor supuse simţurilor, să-ţi aduni frica ta spre iubirea celor cunoscute cu mintea. Aceasta este cunoştiinţa duhovnicească, de care auzi vorbindu-se, care se află la mijloc între frică şi iubire şi trage pe om pe nesimţite şi fără primejdie de la cea dintâi la cea de a doua 29.
  • 33. Nu poate dobândi cineva altfel iubirea desăvârşită şi neclintită de Dumnezeu decât pe măsura cunoştinţei duhovniceşti 30. Iar aceasta creşte câte puţin prin nevoinţa de fiecare zi cu fapta sufletului. Aceasta ştiind-o apostolul a spus : «Din măreţia şi frumuseţea zidirilor se cunoaşte, prin asemănare, Făcătorul» 31.
––-–––––––––––––––- Notă

27. În gândirea părinţilor, sufletul se alcătuia din: partea raţională, mânia şi pofta. Toate capătă o mare sensibilitate pentru duşman, prin lacrimi.
28. Capitolele 30—36 lipsesc în Filocalia greacă.
29. Cunoştinţa duhovnicească a realităţilor duhovniceşti nu e o cunoştinţă teoretică, rece, ci o cunoştinţă palpitantă, ce se mişcă între frică şi iubire.
30. Există o proporţie directă între iubire şi cunoştiinţa duhovnicească, întrucât în însăşi cunoştinţa aceasta este iubire şi în iubire cunoştinţă. Nimeni după sfântul Ioan Evanghelistul n-a mai unit acestea două aşa de mult în trăire, ca sfântul Simeon Noul Teolog. Aceasta l-a şi făcut «teolog».
31. Rom. I, 20. Iubirea unită cu cunoştiinţa creşte treptat din fapte. Căci faptele sînt manifestări ale iubirii şi ale cunoaşterii şi le adâncesc pe acestea.

6
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: