† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 5, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 02:55

Dacă ciocăneşti prea tare într-o coaje, se poate sfărâma şi miezul. Aşa că fii cu duhul blândeţii. Nu te repezi deîndată la rugăciunea lui Iisus. Păstrează pentru început, şi chiar după aceea, şi celelalte rugăciuni. Nu fii prea nărăvaş. Şi nu-ţi închipui să te poţi ţine măcar de un singur Doamne miluieşte-mă aşa cum ar trebui.Rugăciunea ţi-e în tot timpul întreruptă şi sfărâmată: nu eşti decât un om. Doar îngerii din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu (Matei XVIII, 10): tu însă ai un trup pământesc care şi le cere pe ale lui. Nu striga din rărunchi şi nu te mira dacă la început vei uita cu totul exerciţiul rugăciunii câteva ceasuri la rând, ba chiar poate o zi întreagă sau şi mai multe.Ia-o cu simplitate şi firesc: nu eşti decât un navigator nedeprins care se osteneşte cu multe uitând tocmai vâslele. Aşa că: nu te aştepta la nimic de tine însuţi. Dar nici nu cere ceva de la ceilalţi.Concentrarea este una, răspândirea minţii este alta. Rugăciunea este folositoare atunci când îţi face gândul viu şi limpede. Rugătorul vede cele din jurul lui,observă şi judecă totul, dar o face prin prisma rugăciunii care scaldă aceste impresii în lumina ei clară.Duhul este lucrător pe tărâmul curăţeniei din lăuntrul nostru. Câtă vreme ne lărgim acest tărâm al neatârnării inimii, va creşte şi omul cel duhovnicesc.

Rugăciunea trebuie să aducă pacea lăuntrică, o destindere plină de linişte în mijlocul tristeţii, iubire,mulţumire, smerenie. Dacă devii încordat şi tulburat,sărind într-un picior de bucurie sau zăcând de întristare,simţi amărăciune sau o dorinţă de înfăptuire nestăvilită, dacă eşti azvârlit în trăiri extatice sau în vâltoareasimţurilor înrudită cu plăcerea ascultării muzicii, dacă simţi pe scurt desfătare sau plăcere, aşa încât ,,eşti mulţumit de tine şi de lumea întreagă”, atunci eşti pe drumul greşit: ai zidit prea mult pe tine însuţi.

Sună retragerea deîndată şi întoarce-te la mustrarea de sine care întotdeauna trebuie să fie punctul de plecare a fiecărei rugăciuni adevărate.Îngerul luminii poartă întotdeauna pacea cu el,pacea pe care demonii întunericului vor să o destrame cu orice preţ. Din aceasta, ne spun Sfinţii Părinţi, putem deosebi forţele binelui de cele ale răului.

31

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: