† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 5, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 03:30

Aceasta o observi prin faptul că ai început să ai din ce în ce mai puternic sentimentul propriei întunecimi, nu mai eşti atras ca înainte spre petreceri şi viaţă de societate, şi ai văzut ca să spunem aşa, o mică parte din adevăratul om din lăuntrul tău. Poate gândeşti că inima ta se aseamănă unei bărcuţe din coajă de nucă ce a rătăcit de colo-colo fără ţintă şi cârmaci; abia acum ţi-ai aflat din fericire ţinta şi rostul. Dar în continuare tu eşti aceeaşi bărcuţă din coajă de nucă în marea cea largă: dacă ai mers bine, vei vedea cu privirea limpede cât de mică şi slabă este bărcuţa.Este de-ajuns să ne arătăm bunăvoinţa, şi Domnul ne iese totdeauna în întâmpinare, spune arhiepiscopul Teofilact al Bulgariei. Iisus îi vorbeşte lui Zaheu: coboară-te degrabă, adică smereşte-te, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân (Luca XIX, 5).

Prin casă se poate înţelege aici inima. Cu adevărat te-ai suit în copac, spune Domnul, şi ţi-ai biruit o parte din poftele lumeşti pentru că doreai să Mă vezi, adică: vroiai să Mă simţi când vin pe drum către inima ta, dar grăbeşte-te să te smereşti, ca să nu rămâi acolo sus şi să te crezi mai bun decât alţii, pentru că Eu vreau să rămân în inima smerită. Şi el a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se (v. 6). Zaheu, mai-marele vameşilor, L-a primit pe Hristos, şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să vândă tot ce avea. Căci jumătate din averea sa a dat-o pe loc săracilor, iar restul s-a dus cu siguranţă în scurt timp dând înapoi împătrit acelora pe care-i nedreptăţise. Căci şi acesta este un fiu al lui Avraam (v. 9): el a auzit vocea Domnului şi a ieşit din pământul său şi din casa tatălui său (Facerea XII, 1), unde domneau egoismul şi suferinţele.

Zaheu a ştiut că inima care Îl primeşte pe Hristos trebuie să se golească de toate celelalte: trebuie să jertfească toate acelea ce sunt legate de dobândirea nedreaptă a bogăţiilor: adică pofta trupului, şi pofta ochilor şi trufia vieţii pentru tot ce este din lume (1 Ioan II, 16). El a înţeles că cel ce este bogat aici, este sărac acolo: căci a fi bogat materialiceşte este a fi sărac sufleteşte, învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur: căci de n-arfi aşa de sărac bogatul n-ar mai fi niciodată atât de bogat.

Pe cât este cu neputinţă a uni boala cu sănătatea,tot atâta se poate uni bogăţia cu iubirea, ne arată Sfântul Isaac Sirul, căci cel ce iubeşte pe semenul său dăruieşte fără şovăială tot ceea ce posedă. Aceasta este fiinţa dragostei. Dar fără dragoste nu se poate nicidecum intra în împărăţia cerurilor. Şi pe aceasta a înţeles-o Zaheu.Dar cu cât stăpâneşti mai puţine, cu atât ţi se face viaţa mai uşoară. Tot ceea ce prisosea s-a aruncat, şi inima se adună în jurul miezului ei. Ea caută în miezul său unde se găseşte intrarea în împărăţia cerurilor.

28

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: