Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 6, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 00:52
Niciodată nu se construieşte o casă fără a ridica schele. Numai cel tare nu are nevoie de sprijin din afară. Dar eşti tu puternic? Nu eşti cel mai slăbănog dintre slăbănogi? Oare nu eşti un copilandru?

XXIII.

Vremea se schimbă de la înnorat spre senin şi iarăşi în ploios: asemenea este şi natura omenească.Trebuie totdeauna să fii pregătit ca norii să întunece soarele uneori: chiar şi sfinţii au avut clipe, zile şi chiar săptămâni întunecate. Ei spun atunci că ,,Dumnezeu i-a părăsit” pentru ca să vadă cu adevărat cât de nemernici sunt ei singuri când nu au ajutorul Lui. Aceste momente întunecate, în care totul pare fără de rost, zadarnic şi de nimic, în care eşti pradă ispitelor şi îndoielii, sunt de neocolit. Dar chiar şi acestea ne pot fi de folos.Zilele mohorâte se biruiesc cel mai bine urmând-o pe Sfânta Maria Egipteanca. Ea a trăit patruzeci şi opt de ani în pustiul Iordanului, şi când ispitele au căzut asupra ei şi amintirile vieţii sale petrecută în păcate în Alexandria o trăgeau să lepede traiul cel de bună-voie din pustie, atunci cădea la pământ chemându-L pe Dumnezeu în ajutor şi nu se ridica până nu i se smerea inima. Primii ani au fost cei mai grei, adesea trebuia să zacă multe zile la rând, dar după şaptesprezece ani veni timpul odihnei.Fii liniştit în zile ca acestea. Nu te lăsa tras în viaţa de societate sau de distracţii. Nu-ţi plânge de milă şi nu căuta altă mângâiere decât strigătul cel către Domnul: Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-te! (Psalmul 69, 1).

Închis am fost şi n-am putut ieşi (Psalmul 87) şi celelalte asemenea. Alt ajutor de nădejde nu poţi căpăta de nicăieri: nu-ţi risipi cele adunate de dragul unei uşurări trecătoare. Trage-ţi plapuma peste cap: acum se încearcă răbdarea şi stăruinţa ta. De treci proba să-i mulţumeşti lui Dumnezeu care ţi-a dat puterea. De nu,ridică-te din nou cu putere, roagă-te de miluire şi cugetă: aceasta mi s-a cuvenit după dreptate! Căci căderea însăşi ţi-a fost pedeapsa: te-ai bizuit prea mult pe tine însuţi, şi ai văzut unde ai ajuns. Ai primit o învăţătură: nu uita să mulţumeşti.

XXIV.

Te-ai suit în copac precum Zaheu ca să-L vezi pe Domnul (Luca XIX). Şi n-ai făcut-o numai în gând sau în vreun fel mistic după închipuire. Eşti om şi ai trup: de aceea te-ai folosit ca şi Zaheu de puterea mădularelor şi de lucruri pământeşti pentru a te înălţa de la pământ. Şi aceasta ai făcut-o cu înţelegere şi socoteală cumpănită, cunoscând greutatea şi neputinţa trupului, dar fără teamă, sfială sau priviri piezişe, şi ai izbutit să te ridici într-atâta ca să poţi privi peste capetele mulţimii, adică peste poftele lumeşti, ca să vezi puţin din ceea ce căutai.
27
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: