† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 7, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 02:47

După care urmează celelalte rugăciuni, întâi rugăciunea către Sfântul Duh, apoi către Sfânta Treime,după aceea Tatăl nostru, şi mai departe rugăciunile de dimineaţă. Citeşte mai degrabă câteva dintre ele în linişte, decât pe toate în grabă. Acestea sunt din experienţa îndelungată a Bisericii; prin ele intri în comuniune cu o mulţime de credincioşi care se roagă; nu mai eşti singur, ci eşti o părticică din Biserică – adică din trupul Ei. Prin rugăciuni capeţi ascultarea care este atât de trebuitoare trupului cât şi inimii şi gândurilor, pentru zidirea credinţei tale.

Rugăciunea cea adevărată şi deplină este aceea în care cuvintelerugăciunii sunt pătrunse de gând şi simţire; de aceea trebuieşte trezvia. Nu lăsa gândurile să o ia razna: prinde-le şi iară, reîncepe totdeauna din locul în care ai părăsit rugăciunea. În acelaşi fel poţi citi din Psalmi,mai ales dacă îţi lipseşte cartea de rugăciune. Astfel te deprinzi cu răbdarea şi privegherea.Acela ce stă în faţa ferestrei deschise aude zgomotele de afară, altminteri nu e cu putinţă. Dar el poate da sau nu atenţie vocilor, după cum doreşte. Tot astfel şi cel care se roagă este supus fără încetare unui torent nestăvilit de gânduri, sentimente şi impresii. A le zăgăzui curgerea lor zbuciumată este la fel de zadarnic ca aceea de a încerca să zăgăzuieşti aerul dintr-oîncăpere deschisă. Dar le poţi lua în seamă sau nu.

Aceasta, spun sfinţii, nu se învaţă decât prin nevoinţă.Atunci când te rogi păstrează tăcerea. Nu te rogi pentru îndeplinirea dorinţelor lumeşti, ci te rogi: facă-se voia Ta. Este neîngăduit a vrea să-L faci pe Dumnezeu un fel de cărăuş. Tu însuţi să taci; acum vorbeşte rugăciunea.Sfântul Vasile cel Mare ne spune că sunt patru feluri de rugăciuni: De slăvire, de mulţumire, de mărturisire a păcatelor şi de cerere de mântuire. Nu cere şi nu te îngriji de oarece trebuinţe, ci caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Matei VI, 33).

Acela care nu-şi îndreptează voia şi deci rugăciunea după voia lui Dumnezeu va întâmpina piedici în lucrările sale şi va cădea într-una în capcanele vrăjmaşului. Drept care este nemulţumit sau mânios, întristat, zăbavnic, nerăbdător sau îngrijorat, şiîn starea aceasta nu se poate sta la rugăciune.O rugăciune necurată este şi aceea care se face câtă vreme ai ceva de reproşat vreunui om. Cel ce se roagă poate reproşa doar unuia singur, şi acela este el însuşi. Fără mustrarea de sine rugăciunea ta este la fel de zadarnică pe cât era de zadarnică atunci când mustrai pe altul în inima ta. Poate că te întrebi: cum se poate învăţa aceasta? Răspunsul este simplu: se învaţă prin rugăciune.Nu te înspăimânta de uscăciunea din tine. Ploaia dătătoare de viaţă vine de sus iar nu de jos din pământul tău pietros care rodeşte doar spini şi pălămidă (Facere III, 18). Nu aştepta nici oarece ,,stări”, extaz sau viziuni sau alte senzaţii plăcute: rugăciunea nu este o savurare. Cunoaşte-ţi nenorocirea, întristează-te şi plângi (IacovIV, 9), aminteşte-ţi că eşti pieritor şi strigă la Domnul după milostivire; restul este în seama Lui.
21
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: