Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 7, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 03:38

Căutătura să nu ţi se îndrepte spre vrăjmaş. Nu te lua nicicând la ceartă cu el, căci nu-i cu putinţă a-l birui; vicleşugurile sale vechi de mii de ani te vor răpune pe dată. Nu, ci stând în mijlocul ogorului inimii tale priveşte neîncetat în sus, acolo unde eşti apărat din toate părţile deodată: Însuşi Domnul trimite pe îngerii Săi să te păzească la stânga, la dreapta şi dinapoi totodată.Aceasta trebuie s-o tălmăceşti astfel: de vei cădea în vreo ispită să nu cercetezi şi să descoşi încolo şi-ncoace cum de s-a petrecut, căci în acest fel îţi întuneci inima şi pierzi multă vreme, iar aceasta este deja spre câştigul vrăjmaşului. În loc de a face aşa aleargă neîntârziat la Domnul şi zi: Dumnezeule,miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Şi cu cât îţi tragi mai degrabă gândul de la ispită, cu atât mai repede vine ajutorul. Nu te încrede niciodată în tine însuţi. Nu lua niciodată hotărâri înţelepte gândindu-te: de bună seamă că mă voi descurca. Nu te încrede în propria putere şi în tăria de a rezista vreunei ispite, fie ea mare sau mică.Dimpotrivă, să gândeşti: negreşit voi cădea de cum mi se va ivi prilejul. Încrederea în sine e un tovarăş primejdios: cu cât te ţii mai de nevolnic, cu atât te afli mai la adăpost. Socoteşte-te slab, cu totul neputincios de a rezista celei mai mici şoapte a vrăjmaşului. Şi atunci vei vedea cu uimire că el n-are nici o putere asupra ta. Căci L-ai făcut pe Cel Preaînalt scăpare ţie,şi vei întări că nu vor veni către tine rele (Psalmul 90, 10).

Singura primejdie de care este păscut creştinul este păcatul.De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, şi-ţi mai faci şi făgăduinţe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greşit: ţi s-a rănit încrederea în tine.Acela ce nu se bizuie pe sine însuşi e uimit cum de n-a căzut mai rău şi dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc.

De îndată se ridică de jos şi îşi începe rugăciunea cu un întreit Slavă Ţie Doamne.Copilul răsfăţat care a căzut zace mai departe şi se vaită căutând consolare şi mângâieri. Nu te mai cocoloşi atâta, oricât te-ar durea. Scoală sus deîndată şi continuă lupta. Acela ce se luptă se răneşte. Numai îngerii nu cad niciodată.Dar roagă-te lui Dumnezeu ca să te ierte şi să nu mai lase să fii fără de trezvie.Nu face nici precum Adam, dând vina pe femeie sau pe diavol sau oarece împrejurare. Cauza căderii tale se afla în tine însuţi: în clipa în care Stăpânul casei era plecat din inima ta, ai lăsat furii şi tâlharii să intre şi să petreacă acolo în voie. Roagă-te la Dumnezeu să nu se mai întâmple.

Cum petreceţi aicea? A fost întrebat odată un frate dintr-o mănăstire.

Şi el a răspuns: Cădem şi ne sculăm,cădem şi ne sculăm, cădem şi iarăşi ne ridicăm.

17

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: