† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 7, 2010

Filed under: Calea Asceţilor — Micael Nicolas @ 18:44

Nu-i aşa, căci Dumnezeul iubirii, al păcii şi al jertfei depline nu Se bucură acolo unde există linguşire şi zbatere pentru împlinirea propriului plac, chiar de s-ar întâmpla ca acestea să se petreacă sub un acoperământ mincinos. Există şi o încredinţare: se întâmplă să te tulburi, să te întristezi, sau chiar să te mânii uşor dacă dintr-o oarecare pricină trebuie să renunţi la ce ţi-ai propus. Atunci să ştii că izvorul faptei era tulbure.Poate că te întrebi: dar de ce?

Cei înţelepţi răspund: piedici şi împotrivire dinafară întâmpină doar acela care nu şi-a predat voia sa lui Dumnezeu; căci lui Dumnezeu nu I se pot pune piedici. O faptă cu adevărat plăcută pentru aproapele nu este a mea ci a lui Dumnezeu: ea nu poate întâlni nici o piedică. Numai împotriva propriilor noastre planuri şi dorinţe – să învăţ, să lucrez, să mă odihnesc, să mănânc sau să-l slujesc pe aproapele – se pot ridica oarece potrivnice împrejurări, şi atunci urmează mâhnirea. Dar pentru acela ce a găsit calea îngustă ce duce la viaţă – care este Dumnezeu – nu se află decât o singură piedică de învins, şi anume propria voinţă păcătoasă. Pentru că în această situaţie, dacă el vrea să îndeplinească ceva dar nu este lăsat s-o facă, oare cum ar putea să se întristeze?

De altminteri unul ca acesta nici nu-şi mai face planuri (Iacov IV, 13-16).

Dar şi aceasta este o taină a sfinţilor.Nu te amăgi pe tine însuţi. Creştinul dator este precum Acela a umblat, şi el să umble (1 Ioan II, 6).

Acela care nu Şi-a căutat voia (Ioan V, 20), ci S-a născut în iesle, a postit patruzeci de zile, a privegheat nopţi întregi în rugăciune, a tămăduit bolnavi, a scos demoni, n-avea nici un loc unde să-Şi culce capul, iar la sfârşit S-a lăsat prins, scuipat şi răstignit.Cugetă la cât de departe eşti tu de toate acestea.Întreabă-te fără încetare: am privegheat eu măcar o noapte în rugăciune? Am ţinut eu post (negru) o singură zi? Am scos afară vreun demon? M-am lăsat a fi bătut şi batjocorit fără împotrivire? Mi-am răstignit cu adevărat trupul (Galateni V, 24) fără să-mi urmez propria voie?Acestea să le ai întotdeauna în faţa ochilor tăi.Căci ce înseamnă a te prigoni pe tine însuţi?

Acela care cu adevărat se prigoneşte e sine nu se întreabă: sunt eu oare fericit? Şi nici: fi-voi mulţumit?Toate aceste întrebări se duc de la tine, dacă tu cu adevărat te vei prigoni pe tine însuţi căci atunci ţi-ai lepădat voirea către fericire, fie ea lumească sau cerească.Ea, această voire îndărătnică de a dobândi fericirea personală este cauza tulburării şi dezbinării din sufletul tău. Leapădă-te de ea şi stai împotrivă-i, iar celelalte ţi se vor adăuga ţie fără trudă.

8

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: