† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Iulie 15, 2010

Filed under: Despre Dobândirea Sfântului Duh — Micael Nicolas @ 02:10

„Apoi, în ziua Rusaliilor, El le-a trimis în mod solemn, într-un vânt puternic, Sfântul Duh, în chipul unor limbi de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat întru ei şi i-au umplut de puterea arzătoare a harului dumnezeiesc, care suflă ca şi cu rouă şi lucrează cu bucurie în sufletele care iau parte la puterile şi faptele sale (Fapte 2).

Şi acest har arzător al Sfântului Duh, care ne este dat nouă tuturor, celor credincioşi în Hristos, prin Taină Sfântului Botez, este pecetluit prin Taină Mirungerii pe părţile osebite ale trupului nostru, după cum este rânduit de către Sfânta Biserică, păstrătoare veşnică a acestui har. Se spune: „Pecetea darului Sfântului Duh.” Pe ce ne punem noi pecetea, Înălţimea ta, dacă nu pe vasele care conţin nişte comori foarte preţioase? Dar ce poate fi mai important şi mai preţios pe pământ, decât darurile Sfântului Duh, care ne sunt trimise de sus, în Taina Sfântului Botez? Acest har al botezului este atât de mare şi atât de indispensabil, tât de trebuitor pentru om, încât nici chiar un eretic nu este lipsit de acesta până la moarte; adică, până la sfârşitul perioadei hotărâte de pronia dumnezeiască, ca o încercare de-o viaţă a omului pe pământ, pentru a se vădi ce va putea săvârşi acesta (în timpul acestei perioade care i-a fost dăruită de Dumnezeu) cu mijloacele puterii harului, care i-a fost dat de sus.””Şi dacă nu am păcătui niciodată după botez, ar trebui să rămânem pentru totdeauna sfinţi ai Domnului, sfinţiţi, neprihăniţi şi liberi de toată necurăţia trupului şi a sufletului.

Dar problema este că noi creştem în statură, dar nu creştem în har şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; din contră, ajungem încetul cu încetul din ce în ce mai ticăloşi şi pierdem harul Prea-Sfântului Duh al lui Dumnezeu, devenind păcătoşi în diferite grade, şi oameni foarte păcătoşi. Dar dacă un om este stârnit de înţelepciunea lui Dumnezeu Carele caută mântuirea noastră şi îmbrăţişează totul,şi dacă reuşeşte să-şi închine cele dintâi ceasuri ale zilei lui Dumnezeu şi să se păzească pentru a-I găsi mântuirea veşnică, atunci, în ascultarea glasului său, trebuie să se zorească a dărui o pocăinţă adevărată, pentru toate păcatele sale, şi trebuie să lucreze virtuţile ce se opun păcatelor făptuite. Atunci, prin virtuţile făptuite pentru Hristos, va dobândi Sfântul Duh Care lucrează întru noi şi aşează întru noi Împărăţia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu spune în zadar: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21) şi că „se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Matei 11:12).

Aceştia sunt oamenii care, în pofida legăturilor păcatului care îi încătuşează şi (prin violenţa lor şi împingându-i spre noi păcate) îi împiedică să vină la El, Mântuitorul nostru, cu pocăinţa desăvârşită, spre a se înţelege cu El, se străduiesc să-şi rupă aceste legături, sfidând toată puterea lanţurilor păcatelor – asemenea oameni apar la sfârşit înaintea feţei Domnului, fiind prin harul Său mai albi decât zăpada. „Veniţi să ne judecăm , zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum este purpura ,ca zăpada le voi albi.” (Isaia 1:18)

Astfel de oameni au fost văzuţi odată de sfântul prooroc Ioan Teologul îmbrăcaţi în veştminte albe (adică, în veştminte ale dreptăţii) şi având în mână ramuri de finic (ca semn al biruinţei), cântându-i Domnului o cântare minunată: Aliluia. Şi nimeni nu putea imita frumuseţea cântării lor. Un Înger al Domnului a spus despre ei: „Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veştmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:9-14).

Au fost spălate cu suferinţele lor şi au fost făcute albe, prin împărtăşirea cu Tainele preacurate şi dătătoare de viaţă, ale Trupului şi Sângelui Mielului celui prea-curat şi fără de pată – Hristos – Care a fost jertfit mai înainte de toţi vecii, din propria Sa voie, spre mântuirea lumii, şi Care este jertfit şi împărţit până în ziua de azi, şi nu se sfârşeşte niciodată (în Taina Împărtăşaniei).
12
Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: